Drd. AL. PRELIPCEAN, Sfantul Roman Melodul

ALEXANDRU PRELIPCEAN
stadii în creionarea vieţii imnografului bizantin 33 . Pe de altă parte, Sinaxarul lui
Acachie arată clar că minunea „inspiraţiei” a avut două etape succesive. În prima
etapă, Roman, ca să poată găsi vindecarea de neputinţa vorbirii sale, se plânge
Maicii Domnului, ce i se arată mai apoi în vis, şi îi spune: «Cine eşti tu, Romane?
Copil binecuvântat, de ce te întristezi?», iar în răspunsul Melodului se subliniază
handicapul său («Pentru neputinţa mea de-a vorbi, Stăpâna mea, căci de mine
râd [toţi], întotdeauna») 34 . În cea de a doua etapă, Maica Domnului vine din nou
în visul Melodului şi îi oferă un „sul”, pe care îl pune să-l mănânce. În opinia lui
M. Carpenter 35 , această viziune a fost inserată de către autorii sinaxarelor pentru
a prezenta creştinilor influenţa pe care o avea imaginea „sulului” în descrierea
inspiraţiei divine primite de unii imnografi. Viziunea „sulului” ca motiv al inspiraţiei
este prezentată şi în Sinaxarul Sf. Ioan Damaschin, cu diferenţa că nu
Melodul o vede în vis pe Maica Domnului, ci egumenul Mânăstirii Sf. Sava, iar
mai apoi în sinaxarul scris de Sf. Ioan Koukouzel, în care bucata de hârtie a fost
înlocuită cu o monedă de aur pe care Născătoarea de Dumnezeu o aşează în
mâna Melodului 36 . Cât priveşte textele imnografice în cinstea Melodului, K.
Mitsakis aminteşte de patru categorii esenţiale, şi anume:
66
- diferite tropare din slujba Sfântului 37 ;
- canonul lui Epifanie (nu se ştie când a trăit însă);
- canonul lui Teofan al Niceei (cca. 850);
- condacul patriarhului German (645-740) 38 .
Cel mai important tropar din slujba Sfântului Roman este considerat a fi
Slava de la stihoavna vecerniei, având ca autor fie pe Anatolie (după mărturia
manuscrisului Γ 86 de la Marea Lavră, f26 r ), fie pe Gherman Patriarhul (conform
codexul 1409 al m-rii Vatopedu):
«Πρώτη καλῶν ἀπαρχὴ ὤφθης, σωτηρίας
ἀφορμή, Ρωμανὲ πατὴρ ἡμῶν· ἀγγελικὴν
«Început întâi al celor buni te-ai arătat,
[şi] pricină de mântuire, Romane,
33 Κ. ΜΙΤΣΑΚΙΣ, Ἡ βυζαντινὴ ὑμνογραφία…, p. 362.
34 Κ. ΜΙΤΣΑΚΙΣ, Ἡ βυζαντινὴ ὑμνογραφία…, p. 363.
35 Miss CARPENTER, „The Paper the Romanos Swallowed”, în: Speculum, VII (1932), 1, pp. 3-
22. Vezi critica acestui studiu la: Lucy Allen PATON, „A Note on the Vision of Romanos”, în:
Speculum, VII (1932), 4, pp. 553-555.
36 Κ. ΜΙΤΣΑΚΙΣ, Ἡ βυζαντινὴ ὑμνογραφία…, p. 366.
37 Trei stihiri glas 1, la Doamne strigat-am… («Făcătorul de muzică, alăuta dumnezeiescului
Duh», «Sfeşnicul cel prea luminos şi prea limpede», «Tu, ca unul ce stai înaintea Stăpânului
tuturor»), o stihiră la stihoavnă («Început întâi al celor buni»), troparul Sfântului (Întru tine
părinte), un canon cu opt ode, un condac («Cu dumnezeieştile fapte bune»), două sedelne («Pe
Cuvântul cel împreună», «Pe Dumnezeul şi Domnul»), o lumânândă («Cu cântări de Dumnezeu
însuflate») şi o stihoavnă («Mulţimile călugărilor»). Vezi: Mineiul pe octombrie, Ed. Institutului
Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1983, pp. 6-18. Vezi o listă a
textelor puţin diferită la Κ. ΜΙΤΣΑΚΙΣ, Ἡ βυζαντινὴ ὑμνογραφία…, p. 370.
38 Κ. ΜΙΤΣΑΚΙΣ, Ἡ βυζαντινὴ ὑμνογραφία…, p. 370.