Drd. AL. PRELIPCEAN, Sfantul Roman Melodul

SFANTUL ROMAN MELODUL
împăratului bizantin Anastasie (care Anastasie? I sau al II-lea?, presupunând aici
şi două perioade de localizare: 491-518 şi 713-715); slujirea sa la biserica Preasfintei
de Dumnezeu Născătoare cea din Cyr; marea minune a primirii darului de
a compune imne (chiar în ziua sărbătorii Naşterii Domnului); prima sa „operă”:
condacul la Naşterea Domnului şi în final, numărul imnelor sale („mai mult de o
mie”, deşi patrologul grec Pannayotis Hristou indică numai 89 27 , ce-i drept cele
ce s-au păstrat până astăzi). Cât priveşte informaţiile provenite din slujba Sfântului,
nici ele nu sunt de mare folos: atât cântările de la slujba Vecerniei, cât şi cele
ale Utreniei insistă mult pe caracterul său de imnograf al Bisericii lui Hristos 28 ,
precum şi referiri la operele sale 29 . Evident, în afara Sinaxarului din data de 1
oct., pe care noi îl avem tradus după versiunea greacă, alte două lucrări aduc în
discuţie viaţa imnografului grec, şi anume: lucrarea lui Nichifor Calist
Xanthopol, intitulată Ἑρμηνεία εἰς τοὺς ἀναβαθμοὺς τῆς Ὀκτωήχου (îndeosebi
capitolul „Πρὸς τὸν ἐρωτήσαντα περὶ τῆς ὑπακοῆς, τοῦ κοντακίου,
τοῦ οἴκου καὶ τοῦ ἐξαποστειλαρίου, πόθεν οὕτως ἐκκήθησαν”), şi cea a
monahului Acachie Savaitul, Τα θαύματα τοῦ Ἀγίου Ἀρτεμίου (Minunile Sf.
Artemie) 30 . La aceste două lucrări se adaugă şi câteva fragmente din slujba de
cinstire a sfântului, două canoane din sec. al IX-lea şi fragmente dintr-un imn
anonim, atribuit Sfântului Roman 31 .
Punctul comun al celor două lucrări prezentate mai sus este neputinţa
Sfântului Roman de a se exprima, fapt luat în derâdere de contemporanii săi.
Reţinem aici şi „inspiraţia” pentru compunerea imnelor, primită de altfel de la
Maica Domnului, prin înghiţirea unui „sul”, fapt ce se apropie extrem de mult şi
de imaginile vetero-testamentare ale „investiturii” unui profet 32 . Opinia lui
Kariofilis Mitsakis este aceia că această informaţie provine din forma primară a
vita Romani, iar mai apoi a fost adăugată în sinaxarele tuturor marilor imnografi
(Sf. Efrem Sirul, Sf. Ioan Damaschin), astfel încât putem vorbi astăzi de două
27 Vezi lista întreagă la: Παναγιότου Κ. ΧΡΗΣΤΟΥ, Ελληνική Πατρολογία, τόμος Ε´,
Ἐκδοτικὸς Οἶκος Κυρομάνος, Θεσσαλονίκη, 2 2006, pp. 603-612.
28 «Făcătorul de muzică», «greierul dumnzeieştilor cântări», «vioara cea de cântare», «îngerească
cântare alcătuind». Vezi: Mineiul pe octombrie…, pp. 6-7.
29 «arătându-ne lămurit naşterea cea de negrăit a lui Hristos din Fecioară», «Pe Cuvântul cel
împreună fără început cu Tatăl şi cu Duhul, dogmatizându-l lumii», «Cu scripturile sfinţitelor
tale cuvinte, de-a pururi pomenite, arătându-te tuturor cu adevărat pâine foarte dulce», «Cu
cântări de Dumnezeu însuflate, ai arătat fericite dumnezeiască rânduiala întrupării lui Hristos».
Vezi: Mineiul pe octombrie…, pp. 8-9, 11, 17.
30 Κ. ΜΙΤΣΑΚΙΣ, Ἡ βυζαντινὴ ὑμνογραφία…, p. 361; Π.Κ. ΧΡΗΣΤΟΥ, Ελληνική
Πατρολογία, τόμος Ε´, p. 600.
31 Π.Κ. ΧΡΗΣΤΟΥ, Ελληνική Πατρολογία, τόμος Ε´, p. 600.
32 Vezi, pe larg: Sabin PREDA, „Condacul Fecioara astăzi… alcătuit de Sfântul Roman Melodul
– analiza condacului pe baza structurii literare interne şi a structurii melodice”, în: Anuarul
Facultăţii de Teologie Ortodoxă a Universităţii din Bucureşti, IV (2004), Ed. Universităţii din
Bucureşti, Bucureşti, 2004, pp. 344-346.
65