Drd. AL. PRELIPCEAN, Sfantul Roman Melodul

SFANTUL ROMAN MELODUL
J - Tipicul din Constantinopol;
I - Tipicul mănăstirii Grigoriu din Athos.
- diferitele texte imnografice care s-au scris în cinstea şi memoria Sfântului Roman
(idiomele, tropare, canoane, condace);
- diferitele condace ale lui Roman 13 .
Astfel, din cele zece sinaxare prezentate puţin mai sus, în primele două
(AB) sunt scăpate din vedere unele aspecte legate de viaţa Melodului, precum
originea sa din Emesa Siriei (doar în sinaxarul B), că a fost diacon în biserica
Învierii din Berit, că a murit şi a fost înmormântat în biserica Maicii Domnului
din Cyr, unde s-au păstrat multe condace semnate de Melod 14 . În manuscrisele
CD (la care va trebui să introducem aici şi pe cel notat E) s-au păstrat mai multe
informaţii din vita Romani, pierdută însă 15 . Delehaye arată că toate sinaxarele lui
Roman nu provin direct din această vita Romani, ci dintr-o compendiu ulterior
al ei notat cu X 16 , putând fi considerate drept rezumate ale sursei X. Datat puţin
mai târziu, din sec. al XII-lea, este codexul Patmiacus 261. Textul acestui codex
ne oferă atât informaţii despre originea Melodului (ἐκ Συρίας τῆς Ἐμεσηνῶν
πόλεων), minunea inspiraţiei 17 , numărul imnelor redactate 18 , locul şederii sale şi
timpul trecerii la Domnul 19 . Manuscrisul F cuprinde un rezumat al sinaxarelor de
mai sus, iar manuscrisul G provine dintr-un sinaxar neîmpărţit în capitole şi
scurtat, care începe cu 1 oct., de la cuvintele „τῷ τῆς Θκου κατ’ ὄναρ
καὶ τόμον χάρτου ἐπιδούσης αὐτῷ” (f2 r ) 20 .
De asemenea, informaţii preţioase le oferă sinaxarul H, publicat de
Lampsidis, şi care a constatat că autorul lui, Acachie Savaitul (sec. 12-13) a
folosit aceeaşi sursă pe care o va folosi mai târziu şi Nichifor Calist Xanthopol
13 Κ. ΜΙΤΣΑΚΙΣ, Ἡ βυζαντινὴ ὑμνογραφία…, pp. 358-359; J. Grosdidier DE MATONS,
Romanos le Mélode et les origins de la poésie religieuse a Byzance, Préface de Paul
Lemerle, Collection dirigée par Charles Kannengiesser, Édition Beauchesne, Paris, 1977, pp.
159-175.
14 Κ. ΜΙΤΣΑΚΙΣ, Ἡ βυζαντινὴ ὑμνογραφία…, p. 359.
15 Κ. ΜΙΤΣΑΚΙΣ, Ἡ βυζαντινὴ ὑμνογραφία…, p. 359.
16 Κ. ΜΙΤΣΑΚΙΣ, Ἡ βυζαντινὴ ὑμνογραφία…, p. 359.
17 „Tὸ χάρισμα τῆς συντάξεως τῶν κοντακίων ἔλαβεν, ἐπιφανείσης αὐτῷ κατ’ὄναρ τῆς
ὕπεραγίας Θεοτόκου κατὰ τὴν ἐσπέραν τῆς Χριστοῦ Γεννήσεως καὶ τόμον χάρτου
ἐπιδούσης καὶ κελευσάσης αὐτὸν καταφαγεῖν”. Vezi textul la: Ν. ΤΩΜΑΔΑΚΙΣ, Είσαγωγὴ
εἰς τὴν βυζαντινὴν φιλολογίαν, τόμος Β’: Η βυζαντινὴ ὑμνογραφία καὶ ποίησις, Ἐκ
το῀θ Τυπογραφείου Ἀδελφῶν Μυρτίδη, Ἀθήνα, 31965, pp. 86-87 (aici p. 86).
18 „Ἔκτοτε οὖν ὑπηγόρευσεν εἰς τὰς δεσποτικὰς ἑορτὰς καὶ εἰς μνήμας διαφόρων
ἅγίων κοντάκια τὸν ἀριθμὸν περὶ τὰ χίλια”. Vezi: Ν. ΤΩΜΑΔΑΚΙΣ, Είσαγωγὴ εἰς τὴν
βυζαντινὴν φιλολογίαν, τόμος Β’, p. 86.
19 „κατέμενεν ἐν τῷ ναῷ τῆς ὑπεραγίας Θεοτόκου τῷ ἐν τοῖς Κὐρου… Ἐτελειώθη δὲ ἐν
εἰρήνῃ καὶ ἐτάφη ἐν τῇ αὐτῇ ἐκκλησίᾳ ἔνθα καὶ τελεῖται ἡ αὐτοῦ σύναξις”. Vezi: Ν.
ΤΩΜΑΔΑΚΙΣ, Είσαγωγὴ εἰς τὴν βυζαντινὴν φιλολογίαν, τόμος Β´…, p. 87.
20 Κ. ΜΙΤΣΑΚΙΣ, Ἡ βυζαντινὴ ὑμνογραφία…, p. 360.
63