Drd. AL. PRELIPCEAN, Sfantul Roman Melodul

SFANTUL ROMAN MELODUL
Ultima traducere într-o limbă modernă a operelor romaneice este ediţia în
lb. ucraineană a Pr. Oleg Kozhoushniy 270 , apărută în anul 2009. Lucrarea este
deschisă de trei studii referitoare la imnografia bizantină şi despre condacele
Melodului (Roman Melodul şi condacul ca gen unic în imnografia bizantină,
pp. 17-94; Teoriile „siriene” şi „bizantine” ale originii condacului, pp. 95-136;
„Imnul Acatist” ca un condac modern şi canonul ca produs a evoluţiei imnografice,
pp. 137-181), o scurtă concluzie (pp. 183-188), bibliografie (pp. 189-
197), trei imne ale Melodului (primul imn la Înviere, pp. 199-212; primul condac
la Naştere, pp. 213-222; primul condac la cele 10 fecioare, pp. 223-236), alături
de alte trei imne din perioada bizantină compuse de diferiţi autori (pp. 237-263).
Concluzii
Sinteza noastră despre viaţa, opera şi teologia Sf. Roman Melodul, la care
am adăugat şi alte trei aspecte complementare cercetării condacelor, nu va
pune în niciun caz punct analizelor romaneice. Nici nu ne-am propus aşa ceva!
El doreşte să fie o apropiere de cunoaşterea vieţii şi operei Sf. Roman Melodul,
iar pe de altă parte, este o invitaţie la lecturarea poeziei creştine. Aşa cum am
văzut, numeroase aspecte ce au în vizor viaţa şi opera imnografului bizantin
nu au fost soluţionate până acum de cercetători. Dincolo de opiniile diferite ale
cercetătorilor, un fapt este sigur: Sf. Roman Melodul a venit din spaţiul sirian,
încărcat de cultura siriană, şi a trăit în cetatea Constantinopolului, unde şi-a
redactat cea mai mare parte din opera sa. Rămâne de clarificat în lumea ştiinţifică,
şi de ce nu, poate şi în cea românească, paternitatea unor condace cu
conţinut aghiografic.
Într-o pleiadă a demonstraţiilor ştiinţifice, singura certitudine rămâne totuşi
existenţa condacului romaneic. Ca nouă specie a imnografiei creştine şi ca
nouă formă de exprimare a Teologiei, condacul, îşi propune să rezume întreaga
învăţătură creştină, chemându-ne atât la cunoaşterea, cât mai ales la împlinirea
ei. Condacul romaneic dezvoltă de fapt teologia Sfântului Roman. Dincolo de
versurile condacelor se ascunde susţinerea de către Sfântului Roman a teologiei
calcedoniene, pe care o promovează şi o arată ca o continuare şi împlinire a
Sinodului de la Calcedon. Pe de altă parte, teologia condacelor subliniază mai cu
seamă dogma hristologică a Calcedonului, dar şi legătura dintre imaginile testamentare
şi ceea ce Biserica promova deja de-a lungul a câtorva veacuri: mântuirea
se face numai în Biserică, prin Hristos.
Manuscrisele romaneice demonstrează apariţia kontakariilor, aşadar a
acelor colecţii de condace existente din timpul Melodului până în sec. al XI-lea.
Dincolo de unele lipsuri şi de neclarităţi filologice, kontakariile indică cu multă
270 Pr. Oleg KOZHOUSHNIY, Преподобний Роман Солодкоспівець і візантійська гімнографія
III-VIII століть (Cuviosul Roman Melodul şi imnografia bizantină între sec. III-VII),
Київська Духовна Акадумія, Видавничий Відділ Укрфїнської Православної Церкви,
Kiev, 2009, 264pp.
103