Drd. AL. PRELIPCEAN, Sfantul Roman Melodul

ALEXANDRU PRELIPCEAN
nivel filologic, cât şi teologic 5 . Această simplă constatare ne determină să realizăm
o incursiune în ceea ce priveşte viaţa, opera şi teologia imnografului bizantin,
trecând în revistă şi ultimele cercetări în domeniu, mai ales cele provenite
din spaţiul elen.
62
ViaÆa Sfântului Roman Melodul
Sf. Roman Melodul este, fără îndoială, cel mai mare poet al Bisericii de
Răsărit, „melodul Melozilor” cum bine l-a numit cardinalul J.B. Pitra 6 . Denumiri
precum „magul Elino-sir” 7 , „Dante al neogrecilor” 8 , „prinţul Melozilor” 9 , nu scot
în evidenţă aspecte din viaţa şi activitatea acestui mare imnograf al Bisericii, ci
mai degrabă creionează în tuşe subţiri contribuţia operei sale pentru mediul
eclesial şi cultural. Despre viaţa şi activitatea sa avem mult mai multe informaţii
în izvoarele ulterioare, care nu sunt totdeauna şi demne de crezare. Kariofilis
Mitsakis 10 , în lucrarea sa, Imnografia bizantină. De la Noul Testament până la
iconoclasm, este de părere că un plan al biografiei Sfântului Roman ar putea fi
oferit de trei mari categorii de izvoare 11 , şi anume:
- zece sinaxare redactate în cinstea pomenirii Sfântului Roman, notate astfel:
A - Sinaxarul din Minei-ul pe luna Octombrie (ediţia Veneţia, 1895);
B - Sinaxarul din Minologiul lui Vasile al II-lea (Codex Vaticanus gr. 1613, f78 r );
C - Sinaxarul din Berlin (Sirmondianum, Codex Phillipps 1622, f42 r );
D - Sinaxarul din Ierusalim (Codex 40 din Biblioteca Patriarhiei din Ierusalim, f19 r );
E - Sinaxarul din Patmos (Codex 261, f30 r ) 12 ;
F - Sinaxarul Milion Piliou (Codex 49, f2);
G - Sinaxarul din Milano (Codex Ambrosianum, 250, f2 r );
H - Sinaxarul mănăstirii Dionisiu din Athos (Codex Dionisiu 268, f429 r -430 r );
5 Ne opunem aşadar afirmaţiei lui John Breck, conform căreia Sf. Roman Melodul şi implicit
opera sa este „relativ necunoscută în Occident” (John BRECK, Cum citim Sfânta Scriptură.
Despre structura limbajului biblic, trad. de Ioana Tămăian, Ed. Renaşterea, Alba-Iulia, 2005,
p. 309).
6 J. PITRA (ed.), Analecta sacra spicilegio solemnensi parata, vol. I, Paris, 1876, p. XXVI.
7 Cf. Ι.Γ. ΚΟΥΡΕΜΠΕΛΕΣ, Ρωμανοῦ Μελωδοῦ Θεολογική Δόξα. Σύγχρονη
ἱστορικοδογματική ἄποψη καί ποιητική θεολογία, Ἐδόσεις Πουρναρᾶ, Θεσσαλονίκη,
2006, pp. 21, 212.
8 H. GELZER, „Die Genesis der byzantinischen Themenverfassung”, în: Abhandlungen der
philos.-philol. und histor. Klasse der bayer. Akademie der Wissenschaften, München, Bd.
18.5/1899, p. 76.
9 SF. ROMAN MELODUL, Imne…, p. 23.
10 Κ. ΜΙΤΣΑΚΙΣ, Ἡ βυζαντινὴ ὑμνογραφία ἀπὸ τὴν Καινὴ Διαθήκη ὡς τὴν
εἰκονομαχία, Πατριαρχικὸν Ἵδρυμα Πατερικῶν Μελετῶν, Θεσσαλονίκη, 1971.
11 Tot în trei mari categorii le împart şi editorii Rogobete/Preda, însă cu alte opere: sinaxarul
din 1 Octombrie; slujba Sfântului Roman din Minei; şi un fragment dintr-un condac alcătuit în
cinstea Sfântului Roman. Vezi: SF. ROMAN MELODUL, Imne…, p. 23.
12 Greşeală de notare a acestui codex în lucrarea lui Κ. ΜΙΤΣΑΚΙΣ, Ἡ βυζαντινὴ
ὑμνογραφία…, p. 358, nota 5.