Drd. AL. PRELIPCEAN, Sfantul Roman Melodul

ALEXANDRU PRELIPCEAN
q: Vaticanus gr. 1836 (sec. al XII-lea) – un Orologiu, ce cuprinde slujba
sfinţirii veşmintelor (ἀκολουθία τοῦ σχήματος), a înmormântării călugărilor şi
imnul înmormântării;
r: Vaticanus gr. 1869 (sec. al XIII-lea) – un Orologiu, ce cuprinde imnul
înmormântării;
s: Vaticanus gr. 2008 (sec. al XII-lea) – sau Mineiul lunilor ianuarieaprilie,
datat în 1102, având 4 pagini (ff 172-176) provenite dintr-o altă perioadă
(sec. al XI-lea). Acest fragment de 4 pagini acoperă perioada 27 dec.e-24 febr.
Cuprinde, de asemenea, primul imn la Epifanie, imnul Întâmpinării Domnului şi
un fragment din imnul Sf. Trifon;
u: Vaticanus Reginensis gr. 28 (sec. al XII-lea) – sau Mineiul pe ianuarie,
provenit de la Mânăstirea Sf. Silvestru. Conţine primele 4 strofe din primul imn
al Epifaniei;
v: Marcianus 413 (sec. al XIV-lea) – conţine imnul înmormântării;
w: Marcianus 1264 (sec. al XVI-lea) – conţine imnul înmormântării.
La acestea se mai adaugă alte două manuscrise, notate numai în ediţia lui
Maas/Trypanis 223 : y (Parisinus gr. 1571, sec. al XII-lea) şi φ (Cryptoferratensis
Δ. α. XXV, sec. al XII-lea). Singurul fragment păstrat din epoca Melodului este
papirusul notat Pap. gr. Vindobonensis 29430, datat în sec. al 6-lea, care conţine
strofa a şasea (versurile 4 2 -11 1 ) din condacul la „Cei trei tineri în cuptor” 224 .
96
EdiÆiile critice öi traducerile contemporane
Orice lucrare de referinţă privind viaţa şi opera Sf. Roman Melodul nu exclude
prezentarea ediţiilor critice şi a traducerilor contemporane. Faţă de primul
aspect, unde foarte multe informaţii abundă în prezentări şi remarci pozitive/negative
faţă de munca cercetătorilor, cel de-al doilea aspect (aşadar cel a
traducerilor contemporane a condacelor Sfântului Roman) este cunoscut mai
ales pentru „segmentul” occidental, cel răsăritean fiind oarecum exclus dintr-un
singur motiv plauzibil: publicarea târzie a unora din aceste condace, cum ar fi
cazul spaţiului elen şi românesc. Constatarea de faţă ne determină să prezentăm
cronologic, fie în detaliu, fie succint cele mai importante ediţii/traduceri ale
condacelor romaneice, împărţindu-le metodologic în trei mari subdiviziuni: „ediţii”
premergătoare, ediţiile romaneice şi traducerile moderne.
223 P. MAAS, C.A. TRYPANIS, Sancti Romani Melodi Cantica, vol. I: Cantica genuina..., p. xxvii;
C.A. TRYPANIS, Fourteen Early Byzantine Cantica…, p. 12.
224 J. GROSDIDIER DE MATONS, Romanos le Mélode. Hymnes…, în: SC, vol. 99, pp. 32-33 (eroare
la P. MAAS/C.A. TRYPANIS [Sancti Romani Melodi Cantica, vol. I: Cantica genuina..., p. xxvii]
prin notarea 46ε’ pentru cuprinsul acestui papirus). Textul papirusului a fost publicat iniţial
în: Mitteilungen aus der Papyrussammlung der National bibliothek in Wien. Papyrus
Erzherzog Rainer, III, Folge, 1939, p. 68 şi republicat mai apoi de P. MASS, „Romanos auf
Papyrus”, în: Byzantion, XIV (1939), 1, p. 381. Sursa imaginii: Κ. ΜΙΤΣΑΚΙΣ, Ἡ βυζαντινὴ
ὑμνογραφία..., p. 355.