Drd. AL. PRELIPCEAN, Sfantul Roman Melodul

ALEXANDRU PRELIPCEAN
perioada Triodului şi a Penticostarului, aşadar de perioadele mobile ale anului
bisericesc. Este mai puţin mutilat decât P, având unele file deplasate, precum
f153 (începutul imnului la Pogorârea Duhului Sfânt) inserată la mijlocul condacului
din Joia Patimilor, şi marcată cu cifra 90. Conţine 45 de imne complete şi
un fragment în acrostih ce poartă numele Sfântului Roman 212 . Mărimea foilor
este de 24,5x26cm. Textul este scris cu litere mici, îngrijit, iar literele mari apar
numai la începutul prooimionului. Codexul Q foloseşte adeseori termenul „condac”
(κοντάκιον), ce caracterizează întregul imn şi nu numai prima strofă. În
manuscrisul Q, termenul „vers” (οἶκος) apare doar de trei ori, şi anume în condacele
15, 22 şi 51. Tot aici trebuie să amintim folosirea într-un singur caz al
termenului κουκούλιον 213 , în imnul 35 (f84 r ) 214 . Ambele manuscrise sunt păstrate
astăzi în biblioteca Mânăstirii Sf. Ioan Teologul din insula Patmos.
13. ms. Vaticanus gr. 2008 (din anul 1102). Deşi este trecut de
Grosdidier de Matons în lista manuscriselor secundare 215 , totuşi în lista multor
cercetători este considerat principal. Este un Minei ce conţine cântările lunilor
ian.-april.
14. ms. Taurinensis 189 (sec. al XI-lea). Ţinând cont de faptul că o parte
din acest manuscris a ars în anul 1904 în Biblioteca regală din Torino, scrisul
său nu este foarte lizibil, iar multe pagini sunt distruse. Au fost salvate totuşi un
număr de 194ff. Cardinalul Pitra a fost cel care l-a analizat iniţial, însă a comis o
serie de inexactităţi cu privire la conţinutul său. Manuscrisul începe cu prima
strofă din imnul la înmormântare a lui Anastasie, urmat de imnele Penticostarului
şi terminându-se cu condacul la Duminica tuturor Sfinţilor. De la cântările
din 12-13 sept. se trece în registrul lunii nov., la data de 20, unde este cuprins
imnul lui Iosif închinat Sf. Grigorie Decapolitul. Cuprinde un număr de 7 imne
romaneice şi 19 fragmente 216 .
Opiniile sunt împărţite şi în privinţa manuscriselor secundare. Astfel, deţinem
două liste privind conţinutul, numerotarea şi datarea acestor manuscrise,
una mult mai restrânsă în ediţia Mass/Trypanis care menţionează numai 6 astfel
212 J. GROSDIDIER DE MATONS, Romanos le Mélode. Hymnes..., în: SC, vol. 99, p. 29; J.
GROSDIDIER DE MATONS, Romanos le Mélode et les origins de la poésie religieuse a
Byzance..., p. 70.
213 Termenul desemnează în sine repetarea literei versului precedent, aşa cum se întâmplă în
cazul condacului 35: „ Ὠς ἐπίστευσας... Ὠς ἡ πόρνη...” . Vezi: Ν. ΤΩΜΑΔΑΚΙΣ,
Ῥωμανοῦ τοῦ Μελῳδοῦ ὕμνοι..., vol. 2, p. τιθ’.
214 Ν. ΤΩΜΑΔΑΚΙΣ, Ῥωμανοῦ τοῦ Μελῳδοῦ ὕμνοι..., vol. 2, pp. σνθ’-σοε’.
215 J. GROSDIDIER DE MATONS, Romanos le Mélode. Hymnes..., în: SC, vol. 99, p. 32.
216 J. GROSDIDIER DE MATONS, Romanos le Mélode. Hymnes..., în: SC, vol. 99, p. 30; J.
GROSDIDIER DE MATONS, Romanos le Mélode et les origins de la poésie religieuse a
Byzance…, p. 73.
94