Drd. AL. PRELIPCEAN, Sfantul Roman Melodul

SFANTUL ROMAN MELODUL
mai probabil, această omisiune voită a cercetătorilor poate fi înţeleasă prin prisma
faptului că ms. este de provenienţă târzie şi conţine doar un condac, ceea ce
în mod normal, trebuie să ducă la excluderea din lista manuscriselor principale.
9. ms. Mosquensis Synod. 437, din sec. al XII-lea, cuprinde un număr de
25 condace 203 . Are 328ff. şi provine de la mânăstirea atonită, Vatopedu. Este un
manuscris complet ce se distinge prin folosirea repetată a lui ἀναστάσιμα după
fiecare ipacoi. Ortografia sa este lamentabilă 204 .
10. ms. Messanensis 157 (sec. al XIII-lea) este extrem de mutilat, conţinând
cântările din perioada 22 oct.-Sâmbăta din Săptămâna brânzei, din perioada
Triodului. Mai mult de atât, o foaie de manuscris ce conţinea imnele din perioada
26-29 oct. a dispărut. Interesant este faptul că în acest manuscris Imnul
Acatist se găseşte redat în întregime. În cele 131ff. sunt cuprinse 25 condace
romaneice 205 .
11. ms. Patmiacus 212 206 (sec. al XI-lea), alături de cel notat 213, compune
o unitate. Manuscrisul P conţine imnele sărbătorilor fixe, pe când cel Q, pe
cele ale sărbătorilor mobile 207 . Două mari întrebări ridică aceste manuscrise
patmosiene: prima, legată de cronologia lor, a doua, de critica textuală 208 . Manuscrisul
cuprinde, integral, 33 de condace, plus freagmente din alte două condace,
toate inserate în cele 288ff 209 . Scrierea sa, cu litere mici, este frumoasă şi
unitară, cu excepţia spaţiilor mici. Textul este scris cu cerneală, pe fondul gălbui
al manuscrisului, cu dimensiunea 18x13cm. Pe fiecare pagină textul este scris în
31-32 de rânduri 210 . Textele cuprinse în manuscrisul P, încep cu ziua de pomenire
a Sf. Serghie şi Vah (7 sept., strofele 21-27) şi se încheie cu condacul la sărbătoarea
Schimbării la Faţă a Mântuitorului (6 aug.), din care s-a salvat doar condacul
şi primele trei versuri din prima strofă 211 . P clarifică extrem de multe aspecte
privind problematica autenticităţii condacelor romaneice închinate sfinţilor.
12. ms Patmiacus 213 (sec. al XI-lea). Dacă manuscrisul P conţine imnele
sărbătorilor fixe, Q este manuscrisul ce se ocupă cu predilecţie de condacele din
202 Ν. ΤΩΜΑΔΑΚΙΣ, Ῥωμανοῦ τοῦ Μελῳδοῦ ὕμνοι..., vol. 3, p. υμγ’.
203 P. MAAS, C.A. TRYPANIS, Sancti Romani Melodi Cantica, vol. I: Cantica genuina..., p. xxvi.
204 J. GROSDIDIER DE MATONS, Romanos le Mélode. Hymnes..., în: SC, vol. 99, p. 28.
205 J. GROSDIDIER DE MATONS, Romanos le Mélode. Hymnes..., în: SC, vol. 99, p. 28; J.
GROSDIDIER DE MATONS, Romanos le Mélode et les origins de la poésie religieuse a Byzance,
p. 73.
206 Sursa imaginii: Ν. ΤΩΜΑΔΑΚΙΣ, Ῥωμανοῦ τοῦ Μελῳδοῦ ὕμνοι..., vol. 1.
207 J. GROSDIDIER DE MATONS, Romanos le Mélode. Hymnes..., în: SC, vol. 99, p. 28.
208 Ν. ΤΩΜΑΔΑΚΙΣ, Ῥωμανοῦ τοῦ Μελῳδοῦ ὕμνοι..., vol. 2, pp. ζ’-θ’.
209 Ν. ΤΩΜΑΔΑΚΙΣ, Ῥωμανοῦ τοῦ Μελῳδοῦ ὕμνοι..., vol. 2, p. κβ’; J. GROSDIDIER DE
MATONS, Romanos le Mélode. Hymnes..., în: SC, vol. 99, p. 29.
210 Ν. ΤΩΜΑΔΑΚΙΣ, Ῥωμανοῦ τοῦ Μελῳδοῦ ὕμνοι..., vol. 2, p. κα’.
211 Ν. ΤΩΜΑΔΑΚΙΣ, Ῥωμανοῦ τοῦ Μελῳδοῦ ὕμνοι..., vol. 2, p. κβ’; J. GROSDIDIER DE
MATONS, Romanos le Mélode. Hymnes..., în: SC, vol. 99, p. 29; E. MIONI, „Osservazioni sulla
tradizione manoscritta di Romano il Melode”, p. 512.
93