Drd. AL. PRELIPCEAN, Sfantul Roman Melodul

ALEXANDRU PRELIPCEAN
prezentarea tuturor manuscriselor athonite în privinţa condacelor romaneice,
provenienţa acestui manuscris ar fi oraşul grecesc Tesalonic, datorită faptului că
trei imne sunt extrase din cultul particular al Sfinţilor tesaloniceni: Anisia,
Theodul şi Agaton 176 .
3. ms. Δ este compus din trei subdiviziuni: C – Corsinianus 366, V –
Vindobonensis Suppl. gr. 96 şi c –Cryptoferrantensis. Cel mai important dintre
ele este cel notat C (Corsinianus 366, 163ff), datat în sec. X-XI, scris în
Grottaferrata. În acest manuscris, imnele Triodului sunt intercalate între lunile
februarie-aprilie, iar cele ale Penticostarului, la finele lunii aprilie, până la începutul
lunii iunie. Trei imne din luna martie (două la Sf. 40 de mucenici din
Sevastia şi Imnul Acatist) sunt intercalate între Duminica Ortodoxiei (prima din
Postul mare) şi Sâmbăta lui Lazăr. Este un manuscris incomplet: anul bisericesc
are ca primă zi data de 25 sept. (pomenirea Sf. Ioan Evanghelistul), precum şi o
lacună în perioda Triodului. Este scris neîngrijit. Conţine 23 de condace semnate
de Melod, precum şi 13 fragmente. Condacul la ispitirea lui Iosif se găseşte
redat numai în 4 strofe 177 . Condacul despre vieţuirea în mănăstire şi cele două
condace la Sf. 40 de mucenici se regăsesc numai în manuscrisul V, iar în cel
notat c numai condacul la Botezul Domnului şi cel al Epifaniei 178 .
4. ms. Athos Lavra/Laurae Γ 28, sec. al XI-lea, 230 ff. Prima sa parte este
distrusă, însă conţine o notă distinctivă: unele prooimioane sunt acompaniate de
notaţie psaltică. Manuscrisul deţine un număr de 6 condace întregi semnate de
Melod, la care se adaugă încă 8 în conţinut fragmentar 179 .
5. ms. Sinaiticus 925 aparţine sec. al X-lea şi cuprinde doar cinci condace.
Multe informaţii privind acest manuscris (de altfel şi pentru manuscrisele
sinaitice 926 şi 927) ne sunt oferite de cercetătorul grec Nikolaos Tomadakis, în
introducerea vol. 3 al ediţiei greceaşti 180 . Cu toate că informaţii preliminare despre
manuscris sunt date anterior de V. Gardthausen 181 şi Theofil Volidis 182 , totuşi
echipa condusă de Tomadakis este cea care oferă informaţii exhaustive
despre manuscris. Astfel, manuscrisul conţine un număr de 118ff., din pergament,
cu excepţia celor numerotate 117/118, din hârtie, datate de specialişti ca
175 O descriere amănunţită a manuscrisului vezi la: E. MIONI, „I kontakaria del Monte Athos”,
pp. 48-57.
176 Vezi: E. MIONI, „Osservazioni sulla tradizione manoscritta di Romano il Melode”, p. 511.
177 J. GROSDIDIER DE MATONS, Romanos le Mélode. Hymnes…, în: SC, vol. 99, pp. 25-26.
178 P. MAAS, C.A. TRYPANIS, Sancti Romani Melodi Cantica, vol. I: Cantica genuina..., p. xxvi.
179 J. GROSDIDIER DE MATONS, Romanos le Mélode. Hymnes…, în: SC, vol. 99, p. 26; P. MAAS,
C.A. TRYPANIS, Sancti Romani Melodi Cantica, vol. I: Cantica genuina..., p. xxvi.
180 Ν. ΤΩΜΑΔΑΚΙΣ, Ῥωμανοῦ τοῦ Μελῳδοῦ ὕμνοι…, vol. 3, pp. ε’-ρδ’ (Sinaiticus 925), ρε’ροε’
(Sinaiticus 926), ροζ’-τιε’ (Sinaiticus 927).
181 V. GARDTHAUSEN, Catalogus Codicum Graecorum Sinaiticorum, Oxonii, E Typographeo
Clarendoniano, 1886, p. 197.
182 Θεόφιλος Π. ΒΟΛΙΔΗΣ, Συναϊτικαῖς Ἐρεύναις, Atena, 1937, p. 7.
90