Drd. AL. PRELIPCEAN, Sfantul Roman Melodul

ALEXANDRU PRELIPCEAN
ediţia coordonată de N. Tomadakis, în cuprinsul celui de-al doilea (unde se referă
la manuscrisele notate G, H, J) şi celui de-al treilea volum (manuscrisele P şi
Q) 161 , iar cele mai succinte informaţii le regăsim în ediţia Paul Mass şi C.A.
Trypanis 162 . Astfel, trebuie să facem iniţial diferenţa între manuscrise principale
şi cele secundare, catalogate astfel, după vechimea (sec. X-XIII) şi conţinutul lor.
Interesant că distincţia dintre cele două categorii este amintită numai de unii
editori 163 , în timp ce restul cercetătorilor, le înşiruie simplu sub următoarea formă
alfabetică 164 :
88
A: Athos Batopediou 1041 (sec. X-XI);
B: Athos Lavra/Laurae Γ 27 (sec. XI);
C: Corsinianus 366 (sec. XI);
D: Athos Lavra/Laurae Γ 28 (sec. XI);
G: Sinaiticus 925 (sec. X);
H: Sinaiticus 926 (sec. XI);
J: Sinaiticus 927 (1285);
M: Mosquensis Synod. 437 (sec. XII);
N: Messanensis 157 (sec. XII);
P: Patmiacus 212 (sec. XI);
Q: Patmiacus 213 (sec. XI);
T: Taurinensis 189 (sec. XI);
V: Vindobonensis Suppl. gr. 96 (sec. XII).
În categoria manuscriselor principale, există atât diferenţe de catalogare,
cum se întâmplă în cazul lui J. Grosdidier de Matons şi Mass/Trypanis, cât şi
diferenţe de notare a manuscriselor în cazul lui Tomadakis, unde Sinaiticus
925, 926 şi 927 sunt notate σ, s, respectiv Σ, manuscrisul Lavra/Laurae Γ 27
este notat cu λ, iar Messanensis 157 cu M 165 . Pe de altă parte, cercetătorul francez
trece în lista manuscriselor importante şi pe cel notat J şi N 166 , însă îl scoate
din listă pe S (Vaticanus gr. 2008) 167 , în timp ce Mass şi Trypanis au introdus
manuscrisele Δ-c (Cryptoferrantensis), K (Sinaiticus 928) şi S 168 . Mult mai rigorist
este E. Mioni care indică numai manuscrisele A, B, C, D, P, Q şi T ca fiind
161 Ν. ΤΩΜΑΔΑΚΙΣ, Ῥωμανοῦ τοῦ Μελῳδοῦ ὕμνοι…, vol. 2, pp. α’-τηγ’; vol. 3, pp. α’-υνη’.
162 P. MAAS, C.A. TRYPANIS, Sancti Romani Melodi Cantica, vol. I: Cantica genuina…, pp. xxvxxviii.
163 P. MAAS, C.A. TRYPANIS, Sancti Romani Melodi Cantica, vol. I: Cantica genuina…, pp. xxvixxvii;
J. GROSDIDIER DE MATONS, Romanos le Mélode. Hymnes, în: SC, vol. 99, pp. 24-32.
164 J. GROSDIDIER DE MATONS, Romanos le Mélode…, p. xiii; Ν. ΤΩΜΑΔΑΚΙΣ, Ῥωμανοῦ τοῦ
Μελῳδοῦ ὕμνοι…, vol. 3, p. υμγ’ (cu unele deosebiri).
165 Ν. ΤΩΜΑΔΑΚΙΣ, Ῥωμανοῦ τοῦ Μελῳδοῦ ὕμνοι…, vol. 3, p. υμγ’.
166 J. GROSDIDIER DE MATONS, Romanos le Mélode. Hymnes…, în: SC, vol. 99, pp. 24-30.
167 J. GROSDIDIER DE MATONS (Romanos le Mélode. Hymnes…, în: SC, vol. 99, p. 32) îl trece în
lista manuscriselor secundare, în rest ce ceilalţi editori în lista celor principale.
168 P. MAAS, C.A. TRYPANIS, Sancti Romani Melodi Cantica, vol. I: Cantica genuina…, pp. xxvi-
xxvii.