Drd. AL. PRELIPCEAN, Sfantul Roman Melodul

SFANTUL ROMAN MELODUL
elemente din cărţile apocrife. Cunoaşte de asemenea şi foloseşte textele
Părinţilor elini, fiind influenţat îndeosebi de Vasile al Seleuciei, Ioan
Hrisostom, Grigorie de Nyssa şi Grigorie al Neocezareei. Părerea lui
Grosdidier de Matons cum că Roman a fost un teolog modest şi a avut nevoie
să se sprijine pe baze sigure, mai ales în ce priveşte temele dogmatice,
este exagerată şi nefundamentată. Poezia condacelor nu este dogmatică.
Afară de cunoştinţele biblice, sinaxariale şi patristice, Roman dispune de o
bogată cultură elină, cunoaşte poezia veche, pe autorii tragediilor antice,
pe Homer şi nu rareori împrumută cu îndrăzneală elemente lingvistice, desigur
în cadrele permise de libertatea religioasă. Afară de cultura elină şi
creştină pe care o stăpâneşte, arată şi o mare cunoaştere şi experienţă a
vieţii cotidiene şi a problemelor sale, imnele sale nefiind doar expresii ale
didahiei creştine, ci şi bogate icoane de viaţă, ce se exprimă cu unică virtuozitate
şi plasticitate” 157 .
Este cert că Sf. Roman Melodul a fost influenţat în alcătuirea condacelor
sale de premergătorii săi 158 , însă darul de necontestat al Melodului bizantin stă
în putinţa înşiruirii într-o logică fidelă a momentelor soteriologice şi, în acelaşi
timp, a redării subtile a teologiei neocalcedoniene. Ceea ce reuşeşte cu adevărat
Sfântul Roman este să transpună, prin „elementul dramatic” 159 , celor uniţi în
credinţa cea mântuitoare, dogmele Bisericii prin cuvânt şi rimă, prin versuri şi
prin cântec.
Manuscrisele condacelor romaneice
Din păcate, niciun manuscris autograf nu a supravieţuit, însă o parte din
ele au fost transmise prin intermediul colecţiilor de kontakaria, datate între sec.
X-XIII. Cele mai vechi manuscrise nu aveau inserate melodia imnului, aceasta
dovedind că la baza sa condacul se recita. Schimbarea are loc începând cu sec. al
XIII-lea, când deasupra textului a fost inserat un anumit sistem de puncte şi
semne, cu scopul de-al ajuta pe psalt să cânte textul condacului. Trebuie avut în
vedere realitatea conform căreia condacele nu au fost transmise întotdeauna în
forma lor completă, uneori au fost reduse, alteori trunchiate, însă pentru fiecare
oficiu liturgic au fost păstrate 2-3 tropare 160 . Cele mai multe informaţii privind
cinci dintre manuscrisele principale ale imnelor Sf. Roman Melodul ni le oferă
157 Θ. ΔΕΤΟΡΑΚΗΣ, Βυζαντινή Φιλολογία…, pp. 134-135.
158 „Roman Melodul şi-a preluat izvoarele sale din tradiţia precedentă a marilor omilii din sec.
al IV-lea şi al V-lea şi le-a adaptat în mod creator nu numai melodiilor sale tulburătoare ci, mai
cu seamă, problematicii teologice a epocii sale, când împărat era Justinian, teologul împărat,
care petrecea noaptea în curtea imperială împreună cu prietenii săi interesaţi de mari discuţii
teologice” (Ι.Γ. ΚΟΥΡΕΜΠΕΛΕΣ, Ρωμανοῦ Μελωδοῦ Θεολογική Δόξα…, p. 22).
159 René R. KHAWAM, Romanos le Mélode. Le Christ Redempteur. Célébration liturgies,
introduction de I.-H. Dalmais, Beauchesne et ses fils, Paris, 1956, p. 21.
160 Cf. Margaret ALEXIOU, After antiquity: Greek language, myth, and metaphor, Cornel University
Press, 2002, p. 53.
87