Drd. AL. PRELIPCEAN, Sfantul Roman Melodul

SFANTUL ROMAN MELODUL
La Sf. Simeon Stâlpnicul – Εἰς Ἅγιον Συμεὼν Στυλίτην (1 sept.)
La Sf. Cosma şi Damian (I) – Εἰς Κοσμᾶν καὶ Δαμιανὸν Α’ (1 iul.)
La Sf. Achepsima, Iosif şi Aitala – Εἰς Ἀκεψιμᾶν, Ἰωσήφ, Ἀειθαλᾶν (3
nov.)
La Sf. Ioan Gură de Aur – Εἰς Ἰωάννην Χρυσόστομον (13 nov.)
La Sf. Ap. Filip – Εἰς Φίλιππον Ἀπόστολον (14 nov.)
La Sf. Gurie, Samon şi Aviv – Εἰς Γουρίαν, Σαμωνᾶν, Ἄβιβον (15 nov.)
La Sf. Nicolae (I) – Εἰς Ἅγιον Νικόλαον Α’ (6 dec.)
La Sf. Nicolae (II) – Εἰς Ἅγιον Νικόλαον Β’ (6 dec.)
La Sf. Ignatie – Εἰς Ἅγιον Ἰγνάτιον (20 dec.)
La Sf. Ştefan (II) – Εἰς Στέφανον Πρωτομάρτυρα Β’ (27 dec.)
La Sf. Vasile – Εἰς Ἅγιον Βασίλειον (1 ian.)
La Sf. Gheorghe (II) – Εἰς Ἅγιον Γεώργιον Β’ (23 april.)
La Sf. Atanasie – Εἰς Ἅγιον Ἀθανάσιον (18 ian. şi 2 mai)
La Sf. Ioan Evanghelistul – Εἰς Ἰωάννην Θεολόγον (8 mai şi 26 sept.)
La naşterea Sf. Ioan Botezătorul – Εἰς Γενέσιον Προδρόμου (24 iun.)
La Sf. Teodor (I) – Εἰς Ἅγιον Θεόδωρον Α’ (Sâmbăta din prima săptămână
a Postului Mare)
La Sf. Teodor (II) – Εἰς Ἅγιον Θεόδωρον Β’ (Sâmbăta din prima săptămână
a Postului Mare)
Limbajul öi teologia Melodului
Limbajul şi teologia Melodului pot fi descoperite doar înlăuntrul condacelor
sale. Pentru aceasta, dacă cineva doreşte să descopere limbajul teologic al
Melodului, redat în limba greacă bizantină a sec. al VI-lea, va trebui mai întâi de
toate să aibă în minte înălţimea şi frumuseţea limbii greceşti. Pe de altă parte,
reflectând la cuvântul Sfântului Roman, aşadar cunoscându-i valoarea teologicoliterară
şi înţelegând dialogul la care ne invită prin cuvânt, vom deveni părtaşi şi
la cunoaşterea înălţimii duhovniceşti a celui ce şi-a semnat majoritatea operelor
sale cu formula «τοῦ ταπεινοῦ Ρωμανοῦ». Într-o epocă contemporană plină de
orgolii şi de impulsuri ale eu-lui personal manifestate ad extra, Sf. Roman
Melodul poate fi perceput mai degrabă ca umilul diacon ce a redat înălţimile
teologice prin compoziţiile sale unice, atât la nivel textual, cât mai ales la nivel
pnevmatic. Tocmai aceasta a şi fost ţinta Melodului: de a-i reda credinciosului
întreaga învăţătură a Bisericii nu prin sofisme, prin cuvinte non-inteligibile sau
prin construcţii sterile (iubite de filosofii acelor vremuri şi îndepărtate de adevărul
soteriologic), ci prin poezie şi muzică, aşadar prin două dimensiuni ce implică
inima şi sufletul, şi mai puţin raţiunea.
În faţa tainelor dumnezeieşti, Melodul marii cetăţi a Constantinopolului sa
coborât spre rugăciune, scriind poezia sa teologică nu din vârful peniţei, ci prin
intermediul experienţelor duhovniceşti pe care el însuşi le-a trăit mai dinainte.
Pentru acest motiv, credem noi, condacele Melodului nu vor ajunge niciodată la
o erminie exhaustivă ce, pe de o parte, ar mulţumi lumea academică, însetată de
79