Drd. AL. PRELIPCEAN, Sfantul Roman Melodul

ALEXANDRU PRELIPCEAN
teologul grec Ioannis Kourempeles, împăratul Justinian „a exploatat darul lui
Roman” 90 , iar Sfântul Roman nu a făcut altceva decât să exprime:
74
„o credinţă care trăieşte în trupul universal al lui Hristos şi nu o simplă
teorie. Pentru aceasta a rămas ca poet: pentru maniera cu care a trebuit să
exprime adevărul teologic, că omul participând la Hristos, nu participă la
o ideologie. Participă la Trupul şi Sângele lui [Hristos], la durerea şi la
suferinţa lui Dumnezeu pentru umanitate” 91 .
Este posibil ca la curtea împăratului Justinian să fi fost ridicat la treapta
preoţiei 92 , însă lipsa argumentelor doveditoare deschide această ipoteză pe un
teren al incertitudinii. Opinia că Sfântul Roman a fost preot ar rezulta din unele
versete ale condacului închinat lui («vrednicia pe care a avut-o în oastea pământului»),
aşa cum poate fi şi rezultatul unei confuzii. Este posibil ca Sfântul Roman
să fi fost confundat cu un cleric (ce purta acelaşi nume), care a fost rânduit
preot şi defensor bisericesc în anul 536 la biserica Sf. Sofia. Acest preot primeşte
ordin să aducă la sinodul local de la Constantinopol pe Antim, împotriva căruia
se organizase această adunare 93 . Nici anul morţii nu este sigur, însă se pare că
undeva în jurul anului 562 94 sau 565 95 . Nu trebuie omis aici nici cognomenul de
Melod, ce exprimă realitatea că Sfântul Roman nu a compus numai textul condacelor,
ci şi muzica imnelor sale 96 . Întreaga viaţă a Melodului rămâne până astăzi
într-o lumină de incertitudine, într-o aulă ce învăluie viaţa acestui mare Sfânt ca
într-un „mister”, fără a ştii cu certitudine „totul”. Cunoaştem frânturi, alte aspecte
sunt doar „teorii” creionate de-a lungul istoriei în jurul Melodului. Ce-i drept,
trebuie să ne bucurăm de existenţa condacelor sale, care dau mărturie despre
geniul Melodului, despre talentul de-a expune în viziune dramatică dogma ortodoxă,
dogmă pe care a trăit-o şi pe care a expus-o prin şi în poezie.
Opera Melodului
Totalul producţiilor imnografice romaneice nu ne este cunoscut astăzi.
Cert este că multe lucrări s-au pierdut datorită nefolosirii lor, în timp ce altele,
au suferit diferite influenţe ulterioare, falsificări şi denaturări. Sinaxarele ridică
numărul condacelor sale la „mai mult de o mie” 97 , un număr fără îndoială
90 Ι.Γ. ΚΟΥΡΕΜΠΕΛΕΣ, Ρωμανοῦ Μελωδοῦ Θεολογική Δόξα…, p. 23.
91 I Ι.Γ. ΚΟΥΡΕΜΠΕΛΕΣ, Ρωμανοῦ Μελωδοῦ Θεολογική Δόξα…, pp. 23-24.
92 Vezi şi: Pr. Ioan G. COMAN, Patrologia…, p. 192.
93 SF. ROMAN MELODUL, Imne…, p. 32.
94 Vezi: Ι.Γ. ΚΟΥΡΕΜΠΕΛΕΣ, Ρωμανοῦ Μελωδοῦ Θεολογική Δόξα…, p. 21, nota 1.
95 J. GROSDIDIER DE MATONS (ed.), Romanos le Mélode. Hymnes, în: SC, vol. 99, p. 14.
96 Ι.Γ. ΚΟΥΡΕΜΠΕΛΕΣ, Ρωμανοῦ Μελωδοῦ Θεολογική Δόξα…, p. 22; R.J. SCHORK (ed.),
Sacred Song from the Byzantine Pulpit: Romanos the Melodist, Gainesville: University Press
of Florida, 1995, p. Χ; P. MAAS, C.A. TRYPANIS, Sancti Romani Melodi Cantica, vol. I: Cantica
genuina…, p. xvi.
97 Mineiul pe octombrie…, p. 13.