Succesiuni apostolice2 - Remus Mircea Birtz Blog
Succesiuni apostolice2 - Remus Mircea Birtz Blog
Succesiuni apostolice2 - Remus Mircea Birtz Blog
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
N.B.: Ghenadie Enăceanu, în redactarea evenimentelor, evidenţiază deosebirea dintre<br />
anul religios bizantin („de la Facerea lumii”, 5508 î. Hr., an ce începe la 1.IX) şi<br />
anul civil.<br />
În decursul unui an civil avem două milesime pentru anii religioşi, înainte şi<br />
după 1.IX.<br />
Dositheos II Nottaras (31.V.1641 Arachova – 8.II.1707<br />
Constantinopol), din 1666 episcop de Cesarea Palestinei, din<br />
1669 Patriarh al Ierusalimului, a asistat la hirotonirea<br />
episcopală a lui Athanasie Anghel. Nu rezultă că ar fi fost<br />
unul dintre co-hirotonisitori. Prin Sinodul din 1672, din<br />
Ierusalim, a introdus spiritul reformei tridentine în veşmânt<br />
bizantin.<br />
50
Note<br />
1) Pentru tradiţia ebraică şi rabinică a se vedea Hruby, Kurt – „La notion d’ordination<br />
dans la tradition juive”, in „La Maison Dieu” Revue de Pastorale Liturgique, Paris,<br />
1970, nr. 102, p. 30-56.<br />
2) Pentru tradiţiile orientale creştine a se vedea Dalmais, I.-H. – „Ordinations et<br />
minisères dans les Églises Orientales”, in Eadem, p. 73-81.<br />
3) Pentru evoluţia episcopului creştin, hirotonit de Apostoli, având paradigma<br />
vechiului sacerdoţiu ebraic dar şi al vechiului mebbaker sau pakud, în Biserica<br />
Ebraică (Iudeo-Creştină) din Israel/Palestina sec. I-IV a se vedea Testa, Emanuele –<br />
„La fede della Chiesa Madre di Gerusalemme”, Roma, 1995, Dehoniane, p. 200-<br />
205. În ceea ce priveşte exegeza Noului Testament referitoare la episcopat (Faptele<br />
Apostolilor 20, 18-28, Sf. Pavel către Tit 1,5, Apocalipsa cap. 2-3 etc.) şi tradiţia<br />
Bisericii Primare asupra hirotonirilor (Fapte 13, 3; I Timotei 4, 14; 5, 22; II Timotei<br />
1, 6), Traditio Apostolica a lui Hipolit (sec. II), epistolele Sf. Ignatiu de Antiohia<br />
(m. 107 d. Hr) etc., cf. Spadafora, Francesco – „Dizionario Biblico”, Roma, 1963,<br />
ed. Studium, p. 533-535.<br />
4) Despre activitatea lui Pataky şi impedimentele canonice cu care acesta s-a<br />
confruntat vezi Bârlea, 1966 şi Chindriş 2001, 23-44. Despre activitatea lui Iosif de<br />
Camillis vezi Hodinka 1908 şi Ghitta, Ovidiu – „Naşterea unei Biserici. Biserica<br />
greco-catolică din Sătmar în primul ei secol de existenţă (1667-1761)”, Cluj-<br />
Napoca, 2001, Presa Universitară Clujeană, volum optim şi pentru studiul<br />
comparativ al situaţiei confesionale din Ardeal şi Maramureş. Nu în ultimul rând<br />
Veghseö 2009. Despre episcopia greco-catolică din Croaţia a se vedea şi studiul lui<br />
Anuichi, Silviu – „Relaţiile bisericeşti româno-sârbe între secolul al XVII-lea şi al<br />
XVIII-lea”, în „Biserica Ortodoxă Română”, 1979, 97, nr. 7-8, p. 869-1052, mai<br />
ales p. 888-891.<br />
Episcopia de Marča-Platan, recunoscută de Împărat din 1612, prin episcopul Simeon<br />
Vretanja era o episcopie cu dublă comuniune între Biserica Ortodoxă Sârbă şi cu Sf.<br />
Scaun (Vretanja era preconizat de Papă din 1611), situaţia dublei comuniuni fiind<br />
tolerată până în 1686. Episcopia greacă de Veneţia (episcopul avea titlul personal de<br />
arhiepiscop de Filadelfia din 1566, membru al Sf. Sinod constantinopolitan) preconizată<br />
în 1521 a avut acest statut până în 1790. Acesta era modelul unionist dorit de Athanasie<br />
Anghel, exprimat prin Manifestul de Unire din octombrie 1698.<br />
5) Cf. Ploscaru, Ioan – „Lanţuri şi teroare”, Timişoara, 1993, Signata, p. 89-90, ed. II,<br />
Timişoara, 1994, Signata, p. 67-68.<br />
6) S-a tot făcut caz despre incultura episcopatului Athanasie Anghel; din redactarea<br />
scrisorii din 7.IV.1701, prin care el cere repetarea hirotoniei episcopale, după opinia<br />
lui succesiunea apostolică greacă fiind viciată şi nulificată de simonie, se dovedeşte<br />
că ierarhul român cunoştea anumite lucruri din istoria dreptului canonic bizantin. În<br />
ritul latin simonia este un păcat major, dar nu invalidează hirotonirea. În ritul<br />
bizantin în schimb, da! Simonia era prevăzută cu reducerea la statul laical şi oprirea<br />
de la Împărtăşanie (Canonul Apostolic 29; al IV-lea Conciliu Ecumenic de la<br />
Calcedon, 451 d. Hr., can. 2; Sinodul Trulan, 691 d. Hr., can. 22, 23 etc., cf. Milaş,<br />
I, 228-229; II, 189, 385-387; în teologia bizantină caterisirea produce pierderea<br />
calităţii sacerdotale (episcopale), sigiliul sacramental respectiv fiind anulat. Cf.<br />
51
Milaş II, 378-379, nota 1.<br />
Athanasie era conştient de această interpretare, avea o cultură canonică şi teologică<br />
bizantină, fiind ignorant însă în teologia şi disciplina canonică latină.<br />
7) Iorga N. – „Sate şi preoţi din Ardeal”, ed. II, Bucureşti, 2007, Saeculum I.O., p.<br />
143-147; lucrarea a avut prima ediţie în 1902. Reversalul athanasian era pe bună<br />
dreptate criticat, dar figura ierarhului cruţată: „din umilinţa lui a ieşit mântuirea<br />
noastră...” (p. 147).<br />
Idem – „Istoria Bisericii Româneşti”, ed. III, Bucureşti, 1995, Gramar, 2 vol. (ed.<br />
II: 1930), II, p. 32-35. Iorga afirmă că Athanasie fusese dispensat de Kollonich de a<br />
fi reconsacrat. Ierarhul român era gratulat deja cu epitete: „suflet josnic, om fără<br />
demnitate” (p. 34), semnarea reversalului fiind „cel mai înjositor act public săvârşit<br />
de un vlădică românesc” (p. 33). În 1902 mai trăiau Bunea, I. Micu Moldovan,<br />
Biserica Unită era o instituţie respectată în Imperiul Austro-Ungar; în 1930 Biserica<br />
Unită a ajuns o cenuşărească eclesiastică.<br />
În „Istoria românilor din Ardeal şi Ungaria” (Bucureşti, ed. II, 1989), Ed. Ştiinţifică<br />
şi Enciclopedică (ed. I, Bucureşti, 1915), p. 234 Iorga admite reconsacrarea lui<br />
Athanasie la Viena, provocându-se de la câteva citate din Nilles (nerelevante în<br />
cauză!) şi de la o scrisoare a P. Gabriel Hevenessy din 1711, în care preotul iezuit<br />
scria „cum Athanasio, cuius consecrationis ipsa Sua E-ma Serenitas interfuit”, de<br />
asemenea şi la studiile lui Z. Pâclişanu. Iorga dă ca sigură şi reconsacrarea sub<br />
conditione ca preot a lui Athanasie, deşi Nilles publică tocmai raportul P. Christofor<br />
Gebhard SI, prin care acesta atestă că Athanasie fiind consacrat preot de mitropolitul<br />
Ardealului Varlaam, sacerdoţiul său este sigur (Nilles, I, 269). Observăm că<br />
Iorga este inconsecvent în tratarea problemei reconsacrării lui Athanasie. Nici<br />
Iorga, nici Pâclişanu, nici Dragomir nu explică de ce dacă Leopold Kollonich<br />
efectuase reconsacrarea sub conditione fără a aştepta răspunsul Sf. Scaun, s-a mai<br />
adresat Curiei papale în acest scop? Kollonich scria Papei în 30.IV.1701 (Nilles I,<br />
287-288) solicitând posibilitatea reconsacrării, la care cardinalul Barberini, în<br />
7.VI.1701, va cere raţiuni suplimentare (op. cit., p. 288). La începutul lui mai 1701<br />
(poate imediat după Paştele bizantin) Athanasie părăsea Viena.<br />
8) Păcurariu, <strong>Mircea</strong> – „Dicţionarul teologilor români”, ed. I, Bucureşti, 1996, ed,<br />
Univers Enciclopedic, p. 160.<br />
9) Anuichi, Silviu – „Relaţiile bisericeşti româno-sârbe...” (vezi nota 4), p. 938, 945,<br />
946.<br />
10) Gudea, Nicolae – „Biserica Română Unită 300 de ani (1697-1997)”, Cluj-<br />
Napoca, 1994, Viaţa Creştină, p. 15-18 evidenţiază 26 de mărturii contemporane.<br />
11) Dragomir, Silviu – „Românii din Transilvania şi Unirea cu Biserica Romei.<br />
Documente apocrife privitoare la începuturile unirii cu catolicismul roman (1697-<br />
1701)”, ed. II, Cluj-Napoca, 1990, ed. Arhiepiscopiei Ortodoxe.<br />
Nu contestăm traducerea defectuoasă (falsificată?) a documentelor unionistice<br />
româneşti în limba latină. Dar de aici până la a nega existenţa sinoadelor este cale<br />
lungă.<br />
Un început de contestare referitor la sinodul din 1697 îl face Ştefan Lupşa, în<br />
lucrarea „Biserica Ardeleană şi «Unirea» în anii 1697-1701”, Bucureşti, 1949,<br />
Institutul Biblic şi de Misiune Ortodoxă, care ignoră complet sinodul lui Theofil.<br />
52
Bibliografie<br />
a) Lucrări proprii ale autorilor:<br />
<strong>Birtz</strong> 2007 – <strong>Birtz</strong>, <strong>Mircea</strong> <strong>Remus</strong> – Cronologia ordinarilor diecezani greco-catolici (uniţi)<br />
1948-1989. Încercare de reconstituire, Cluj-Napoca, 2007, Napoca Star<br />
<strong>Birtz</strong>-Kierein-Făgăraş 2008 – <strong>Birtz</strong>, <strong>Remus</strong> <strong>Mircea</strong>; Kierein-Kuenring, Manfred; Făgăraş, Sabin<br />
Sebastian – Fărâme din Prescura Prigoanei 1948-1990, Cluj-Napoca, 2008, Napoca Star<br />
Kierein-<strong>Birtz</strong> 2009 – Kierein-Kuenring, Manfred; <strong>Birtz</strong>, <strong>Mircea</strong> <strong>Remus</strong> – Episcopul Ioan Ploscaru<br />
într-o prietenie epistolară de douăzeci de ani, Cluj-Napoca, 2009, Napoca Star<br />
Bălan 2009 – Ioan Bălan – Sfaturi pentru urmaşii în Hristos. Volum coordonat de Kierein<br />
Manfred şi <strong>Birtz</strong> <strong>Mircea</strong> <strong>Remus</strong>, Claudiopolis 2009, Napoca Star<br />
<strong>Birtz</strong>-Kierein 2011 – <strong>Birtz</strong>, <strong>Mircea</strong> <strong>Remus</strong>; Kierein, Manfred – Voices from Ecclesia Militans in<br />
Czechoslovakia – Letters and Autographs, Claudiopolis, 2011, Napoca Star<br />
b) Situri cibernetice:<br />
http://bizantinohungarica.hu – Sit al diecezei greco-catolice de Nyiregháza<br />
http://www.catholic-hierarchy.org – Cheney, David H. – dedicat succesiunilor apostolice<br />
http://mysite.verizon.net/res7gdmc/aposccs/index.html – Bransom, Charles – dedicat<br />
succesiunilor apostolice<br />
http://www2.fiu.edu/ ~mirandas/ cardinals/ htm – Miranda, Salvator – dedicat biografiilor<br />
cadinalilor catolici începând cu sec. V<br />
http://www.tavlatok.hu/J_NF.html – Nagy Ferenc – Magyar Jezsuitak papszentelési családfája<br />
http://lexikon.katolikus.hu – Magyar Katolikus Lexikon<br />
c) Lucrări generale:<br />
Baán – Báan, Isván – Nomina e ordinazione di Giuseppe de Camillis a vescovo di Sebaste e<br />
vicario apostolico, in Veghseö 2009, p. 143-152<br />
Bârlea 1966 – Bârlea, Octavian – Ostkirchliche tradition und westliche Katholizismus. Die<br />
rumänische Unierte Kirche zwischen 1713-1727, in Societas Academica Dacoromana,<br />
A. Historica, VI, Monachii, 1966<br />
Bunea 1900 – Bunea, Augustin – Şematismul veneratului cler al Archidiecesei metropolitane<br />
greco-catolice române de Alba-Iulia şi Făgăraş pe Anul Domnului 1900 de la Santa<br />
Unire 200, Blas, 1900, Tip. Seminarului<br />
Chindriş – Chindriş, Ioan – Cultură şi societate în contextul Şcolii Ardelene, Cluj-Napoca, 2001,<br />
ed. Cartimpex<br />
Dragomir – Dragomir, Silviu – Istoria dezrobirii religioase a românilor din Ardeal în secolul al<br />
XVIII-lea, ed. II, Cluj-Napoca, 2002, 2 vol., Dacia<br />
Enăceanu – Enăceanu, Ghenadie – Metropolia Ungro-Valachiei. Condica Sántá, în Biserica<br />
Ortodoxă Română, Bucureşti, 1884, 8, nr. 3 (p. 161-176), nr. 4 (p. 241-254), nr. 5 (p.<br />
321-334), nr. 6 (p. 393-409), nr. 9 (p. 625-642), nr. 10 (p. 713-732). Serialul Condicii<br />
se va încheia în anul 1887<br />
Fornaciari – Fornaciari, Roberto, OSB – Notizie sulla Elezione e Consacrazione del vescovo<br />
Claudio Rangoni, in „Memoria Ecclesiae”, Reggio-Emilia, 13.XII.2008<br />
Freyberger – Freyberger, Andreas SI – Historica Relatio unionis walachicae cum Romana<br />
Ecclesia, ed. bilingvă îngrijită de Chindriş Ioan, Cluj-Napoca, 1996, Clusium; textul<br />
original redactat după 1702<br />
Fyrigos – Fyrigos, Antonis – Considerazioni sulla preparazione culturale e attivitá pastorale di<br />
Joannes de Camillis de Chios, futuro vescovo di Munkács (1641-1706) in Veghseö<br />
2009, p. 61-118<br />
53
Hodinka 1908 – Hodinka, Antal – A munkácsi görög-katolikus püspökség története, Budapest,<br />
1908, Magyar Tudományos Akadémia<br />
Hodinka 1911 – Hodinka, Antal – A munkácsi gör. szert. Püspökség okmánytára, Ungvár, 1911,<br />
„Unio” kd.<br />
Jakubinyi 2010 – Jakubinyi, György – Romániai katolikus, Erdélyi protestáns és izraelita<br />
vallási archontologia, Kolozsvár, 2010, Verbum<br />
Kudelić 2004 – Kudelić, Zlatko – Katolićko-pravoslavni projepori o crkvenoj uniji<br />
grkokatolićkoj Marcánskoj biskupiji tijekom 1737-1738 godine, in<br />
www.hrcak.srce.hr/file/44118<br />
di Marco, Pietro – Il monastero di Mezzujoso nella storia culturale arbereshe, in Maedieval<br />
Sophia, 2007, nr. 2, p. 5-23<br />
Márton – Márton, Jozsef – Cardinalul Kollonich şi „rehirotonirea” lui Athanasie Anghel? in<br />
Studia Theologica Transylvaniensia, Alba-Iulia, 2010, suppl. II, 13, p. 45-61<br />
Micu – Micu, Samuil – Istoria Românilor. Ediţie princeps după manuscris de Ioan Chindriş, 2<br />
vol., Bucureşti, 1995, Viitorul Românesc<br />
Milaş – Milaş, Nicodim – Canoanele Bisericii Ortodoxe însoţite de comentarii, 4 vol., Arad,<br />
1930, Diecezana<br />
Nilles – Nilles, Nikolaus SI – Symbolae ad illustrandam historiam Ecclesiae Orientalis in Terris<br />
Coronae S. Stephani, 2 vol., Oeniponte (Innsbruck), 1885, Felician Rauch<br />
Pâclişanu 1913 – Pâclişanu, Zenovie – Din istoria bisericească a Maramureşului. Episcopul<br />
Ştefan Petrovan Serafim, in „Cultura Creştină”, Blaj, 1913, nr. 10, p. 295-300<br />
Pâclişanu 2006 – Pâclişanu, Zenovie – Istoria Bisericii Române Unite, ed. III, Târgu-Lăpuş,<br />
2006, Galaxia Gutenberg<br />
Păcurariu 1992 – Păcurariu, <strong>Mircea</strong> – Istoria Bisericii Ortodoxe Române, 3 vol., Bucureşti,<br />
1992, Institutul Biblic şi de Misiune al BOR<br />
Păcurariu 1992 a – Păcurariu, <strong>Mircea</strong> – Istoria Bisericii Româneşti din Transilvania, Banat,<br />
Crişana şi Maramureş, Cluj-Napoca, 1992, Arhidiecezana<br />
Pelesz – Pelesz, Julian – Geschichte der Union der Ruthenische Kirche mit Rom von den<br />
Ältesten bis zum Gegenwart, 2 vol., Würzburg-Wien, 1880, 1881, Leo Woerl<br />
Perraud-Chapeau – Perraud, Isidore; Chapeau, André – Ordinations épiscopales 1600-1964, 11<br />
vol., ediţie proprie, 5 exemplare! Este vorba de un redutabil compendiu al<br />
episcopatului catolic în perioada precizată, realizat de preoţii Isidore Perraud (1907-<br />
1992) şi André Chapeau (1917-1991)<br />
Petrovich – Petrovich, Gregorio – La Chiesa Armena in Polonia e nei Paesi limitrofi. Parte<br />
terza 1686-1954, Roma, 1988, Instituto Pontificio di Studi Ecclesiastici<br />
Pop 1913 – Pop, Ştefan – În jurul hirotonirii a doua a lui Athanasie Anghel, in Cultura Creştină,<br />
Blaj, 1913, nr. 15, p. 458-467<br />
Prunduş-Plaianu 1994 – Prunduş, Silvestru Augustin; Plaianu, Clemente – Catolicism şi<br />
Ortodoxie românească. Scurt istoric al Bisericii Române Unite, Cluj-Napoca, 1994,<br />
Viaţa Creştină<br />
Puskas – Puskas, Bernadett – De Camillis püspök portréja és a munkácsi püspökök<br />
arcképcsarnoka in Veghseö 2009, p. 295-313<br />
Tempea – Tempea, Radu – Istoria Sfintei Besearici a Şcheilor Braşovului, ed. III, Cluj-Napoca,<br />
2010, ed. Renaşterea<br />
Timkovič 2004 – Timkovič, Jozafat V., OSBM – Dejny greckokatolikov Podkarpatska (9-18<br />
stor.), Kosice, 2004<br />
Veghseö 2009 – Veghseö, Tamás – Da Roma in Hungaria. Atti del Convegno nel III centenario<br />
della morte di Giovanni Giuseppe de Camillis, vescovo di Munkács (Mukacevo),<br />
Nyirégháza, 2009, Collecta Athanasiana I – 2.<br />
54
SUCCESIUNI APOSTOLICE ÎN IMAGINI<br />
I<br />
I A) Ascendenţa Apostolică a lui Auxendios Vărzărescu<br />
Melchisedek, coadjutor al Patriarhului Catholicos de Ecimiadzin, consacrat preot în<br />
1626, consacrat episcop la Consantinopol în 1627, va consacra:<br />
în 1627 în Constantinopol pe Nicolae (Mikolaj) Torosowicz (1605-24.X.1681,<br />
Lvov) ca arhiepiscop al armenilor din Polonia; acesta în 24.X.1630 va semna o<br />
profesiune de credinţă catolică. Acesta la rândul său va consacra:<br />
în mai 1675, la Lvov, pe Vartan Hunanian (17.II.1644<br />
Tokat, Armenia – 15.VI.1715, Lvov) ca episcop titular de<br />
Epiphania, iar din 1681 arhiepiscop armean de Lvov.<br />
Acesta va consacra:<br />
în 30.VII.1691, la Lvov, pe Oxendius Verzar (Auxendios<br />
Vărzărescu) (1655 Botoşani – 10.III.1715, Viena), din<br />
13.II.1687 vicar al său pentru Transilvania, ca episcop<br />
titular de Alladius.<br />
I B) Ascendenţa şi succesiunea lui Iosif Ioan de Camillis<br />
I. Patriarhul (mitropolitul primat) de Ohrida, Athanasios II (?–m. după 1680),<br />
consacrat episcop în 1653 (ascendenţă apostolică bizantină), patriarh între 1653-<br />
1666 (din 1660 jurisdicţia împărţită), va face profesiunea catolică în 20.II.1658.<br />
Acesta va consacra ca episcop pe:<br />
Onofrio Costantini (1634 Napoli – 20.III.1717, Roma), titular de Debra, în<br />
intervalul mai-august 1665, la Drimades. Onofrio Costantini va activa la Roma ca<br />
episcop pentru hirotonirile în rit bizantin. Costantini va consacra (co-hirotinisitor:<br />
Leopold Kollonich)<br />
55
la Roma, în 5.XI.1689, ca episcop titular de Sebaste şi<br />
episcop de Muncaci (episcopie necanonizată) pe Iosif Ioan<br />
Camillis (9.XII.1641, Chios – 22.VIII.1706 Prešov)<br />
Iosif Ioan de Camillis va consacra la rândul său:<br />
1) la Roma, în noiembrie 1689, pe Isaia Popovich, titular de Platea-Marca-<br />
Svidnitza (1689-1699)<br />
2) la Viena, în 30.XII.1701, pe Gabriel Turkinovich, titular de Platea-Marca-<br />
Svidnitza (1700-1707)<br />
II. Ascedenţa apostolică a cardinalului Leopold Kollonich<br />
Guillaume cardinal d’Estouteville, OSB (1403 Normandia<br />
– 22.I.1483, Rouen), numit în 1439 episcop de Angers,<br />
administrator apostolic de Mirepoix, consacrat episcop în<br />
10.I.1440, la Florenţa (probabil de Papa Eugeniu al IVlea),<br />
din 18.XII.1439 cardinal, din 25.IX.1439 episcop de<br />
Digne, din 1450 episcop de Lodève, din 1453 episcop de<br />
St. Jean de Maurienne, din 20.IV.1453 arhiepiscop de<br />
Rouen<br />
consacră în 25.VIII.1471 la Roma pe Francesco della Rovere,<br />
OFMConv. (Sixt al IV-lea) (21.VII.1414 Pecorile/ Cella Ligure<br />
– 12.VIII.1484 Roma), cardinal din 1467, ales papă în<br />
9.III.1471. Acesta va consacra:<br />
56
în 1481 pe Giuliano della Rovere la Roma (Iuliu al II-lea)<br />
(5.XII,1453 Albisola – 21.II.1513), numit episcop de<br />
Carpentras în 1471, cardinal din 1471, apoi schimbând<br />
diferite dieceze în Elveţia şi Italia, ales papă în 1.XI.1503.<br />
Acesta va consacra:<br />
în 9.IV.1504, la Roma, pe Raffaele Sansone Riario<br />
(3.V.1461 Saone – 9.VII.1521) cardinal din 1477, numit<br />
episcop de Cuenca în 1479, apoi episcop de Albano din<br />
1504, primind apoi şi alte dieceze italiene şi fiind numit<br />
cardinal de Ostia-Velletri. Acesta va consacra:<br />
în 17.III.1503, la Roma, pe Giovanni de Medici (Leon al<br />
X-lea) (11.XII.1475 Florenţa – 1.XII.1521), cardinal in<br />
pectore din 1489, proclamat în 1492, ales papă în<br />
11.III.1513. Acesta va consacra:<br />
în 2.VIII.1519, la Roma, pe Alessandro Farnese (Paul al<br />
III-lea) (29.II.1468 Canino – 10.XI.1549), cardinal din<br />
1493, numit episcop de Montefiascone din 1503, din 1509<br />
episcop de Parma, ales papă în 13.X.1534. Acesta va<br />
consacra:<br />
57
în 5.V.1527, la Roma, pe Francesco Pisani (1494 Veneţia<br />
– 28.VI.1570) cardinal din 1518, din 1524 episcop de<br />
Padova, apoi de Treviso, având şi alte beneficii<br />
eclesiastice, devenind cardinal de Ostia-Velletri. Acesta<br />
va consacra:<br />
în 23.IV.1564 pe Alfonso Gesualdo di Conza (Gonza)<br />
(20.X.1540 Calitri – 16.II.1603), cardinal din 1561,<br />
arhiepiscop de Conza din 1561, din 1596 arhiepiscop de<br />
Napoli. El va consacra:<br />
în 2.II.1592, la Roma, pe Ippolito Aldobrandini Sr.<br />
(Clemente al VIII-lea) (24.II.1536 Fano – 3.III.1605),<br />
cardinal din 1585, ales papă în 30.I.1592. El va consacra:<br />
în 17.X.1604, la Roma, pe Pietro Aldobrandini<br />
(31.III.1571 Roma – 10.II.1621), cardinal din 1593, din<br />
13.IX.1604 numit arhiepiscop de Ravena. Acesta va<br />
consacra:<br />
58
în 28.VIII.1605, la Roma, pe Laudivio Zacchia (1565<br />
Vezzano – 30.VIII.1637) numit în 17.VIII.1605 episcop<br />
de Montefiascone. Cardinal din 1626. El va consacra:<br />
în 2.II.1625, la Roma, pe Antonio Marcello Barberini<br />
OFMCap (1569 Florenţa – 11.IX.1646), cardinal din<br />
1624, din 27.I.1625 numit episcop de Senigallia, având<br />
din 1628 alte beneficii romane. El va consacra:<br />
în 19.IV.1937 pe Marcantonio Franciotti (1592 Lucca –<br />
8.II.1666) cardinal in pectore din 1624, publicat în 1637,<br />
numit episcop de Lucca din 30.III.1637. El va hirotoni ca<br />
episcop<br />
în 27.X.1652, la Roma, pe Antonio Pignatelli del Rastrello<br />
(Inocentiu al XII-lea) (13.III.1615 Spinazzola –<br />
27.IX.1700), numit episcop titular de Larissa în<br />
14.X.1652, nunţiu apostolic în diferite state (din 1668 la<br />
Viena), arhiepiscop de Lecce din 1671, de Faenza din<br />
1674, cardinal din 1681, arhiepiscop de Napoli din 1686,<br />
ales papă în 12.VI.1691. El va consacra:<br />
59
în 26.VIII.1668 pe Leopold Karl von Kollonitsch<br />
(Kollonitz, Kollonich) (26.X.1631 Komarom-Komarno –<br />
20.I.1707 Bratislava), numit episcop de Nitra în 1666,<br />
preconizat în 30.IV.1668, din 1669 episcop de Wiener-<br />
Neustadt, din 2.IX.1686 cardinal, din 16.IX.episcop de<br />
Győr, arhiepiscop de Kalocsa din 1690, din 14.VII.1695<br />
arhiepiscop de Esztergom. Acesta va consacra:<br />
1) în vara lui 1696 (după 18.VI.1696) pe Christian August<br />
von Sachsen-Zeitz (9.X.1666 Moritzburg – 23.VIII.1725),<br />
trecut la catolicism din 14.VII.1689, preot din 1695, din<br />
19.I.1696 numit episcop de Győr, preconizat din<br />
18.VI.1696, din 24.I.1701 coadjutor de Esztergom, din 1706<br />
cardinal, din 20.I.1707 primate de Esztergom<br />
2) în aceeaşi dată cu August von Sachsen, pe Lászlo Mattyassovszky (1641 Liptó –<br />
10.V.1705 Viena), trecut la catolicism în 1658, preot din 1666, numit episcop de<br />
Nyitra în 21.VI.1696<br />
3) co-hirotonisitor al lui Iosif Ioan de Camillis, la Roma,<br />
în 5.XI.1689<br />
I C) Ascendenţa apostolică bizantină a lui Athanasie Anghel Popa de Ciugud<br />
1. Ignatie Sârbul (m. 1662 Cozia), episcop de Râmnic (1636-1653), mitropolit al<br />
Ungrovlahiei (1653-1655) va fi unul din consacratorii lui:<br />
2. Ştefan, Mitropolit al Ungrovlahiei, sfinţit în 1640 (m. 25.IV.1668, Târgovişte),<br />
episcop de Buzău (1640-1648), mitropolit (1648-1668). El va iniţia Condica<br />
Sfântă cu puţin timp înainte de moarte (1668).<br />
3. Ştefan al Ungrovlahiei cu episcopul Serafim al Râmnicului (m. 1672/1673<br />
Stihareţ, fost episcop de Buzău 1649-1668, de Râmnic 1668-1670) şi cu<br />
60