Arhiva Buletinul Surorilor

Biserica Penticostală SPERANŢA NR.23 NOIEMBRIE 2008
Motto: “Cu Dumnezeu toate lucrurile devin posibile.”
www.buletinulsurorilor.ro
“Cine este ca Tine între dumnezei,
1
Doamne? Cine este ca Tine
minunat în sfinţenie, bogat în fapte
de laudă, şi făcător de minuni?”
Exodul 15:11

BULETINUL SURORILOR
Viziunea acestui buletin
bisericesc este să-L onorăm pe
Dumnezeu şi să ne slujim unii altora.
Dorim să dăruim o crâmpeie de viaţă
oricărui mădular al Trupului lui
Hristos şi să lăsăm ca realitatea
cerului să ne influenţeze şi pe
această cale. Unica preocuparea a
noastră este ca fiecare articol să
exprime mărturia reală şi adevărată a
ceea ce Domnul Isus a făcut în
mintea, inima şi viaţa noastră.
Scopul nostru nu este să vizăm
neaparat un nivel academic sau
talente literare ci să motivăm pe cât
posibil surorile din biserica noastră
să scrie.
COLECTIVUL DE REDACŢIE
COORDONATOR
Angela Ţiprigan
TEHNOREDACTARE
Mari Crişan
MEMBRE
Lenu Covaci
Stela Stan
Moni Barbu
e-mail: buletinul_surorilor@yahoo.com
www.buletinulsurorilor.ro
BISERICA PENTICOSTALĂ
SPERANŢA
STR. CERNĂUŢI, NR. 49, 300362
TIMIŞOARA
TEL. 0256-227 385
din C U P R I N S
3 S Ă R B Ă T O R I L E...
- S t i a ţ i c ă ?
6 S Ă N E C U N O A Ş T E M …
9 L A C A R E O L I M P I A D Ă
T E Î N S C R I I ?
10 M Ă R T U R I I
- C ă i l e D o m n u l u i
s u n t n e c u n o s c u t e...
12 T I N E R I I S P E R A N Ţ E I
- E v a l u a r e
13 D E C E M A I F A C
Z A C U S C Ă ?!
15 E V E N I M E N T E
- S ă r b ă t o a r e a M U L Ţ U M I R I I
- C o n f e r i n ţ a d e f a m i l i i
2

S Ă R B Ă T O R I L E...
Cred că nu greşesc dacă spun că tuturor ne plac sărbătorile. Sunt zile deosebite, zile de
bucurie, zile de mulţumire, zile pentru care ne pregătim casele mai mult sau mai puţin, dar
în principal inimile.
Cu inimi pline de mulţumire către Domnul, am fost prezenţi cu puţine zile în urmă, la
Sărbătoarea Mulţumirii din biserica noastră. Am fost atinşi de prezenţa Domnului, care s-a
coborât în mijlocul laudelor copiilor Lui, primind jertfa noastră de mulţumire pe care El o
merită. Nu intenţionez să descriu aici sărbătoarea, detalii puteţi citi pe paginile acestui
număr, vreau doar să subliniez importanţa sărbătorilor în viaţa oamenilor, a copiilor lui
Dumnezeu în special, acestea aducând, pe lângă bucuria părtăşiei, sănătate fizică şi
revigorare în trup şi suflet.
Sigur că unii şi-ar dori o singură zi de lucru şi şase sărbători pe săptămână (poate chiar
reuşesc) dar, cred totuşi că sărbătorile sunt “invenţia” Domnului. Privind în Cuvântul lui
Dumnezeu, vedem că a dat poporului Său reguli precise cu privire la zilele de sărbătoare.
Dumnezeu le-a dat evreilor şase sărbători simbolice (Lev.23). Ele marcau trecerea unui an
ceremonial şi întreţineau în popor memoria unor evenimente istorice de importanţă majoră.
În gândirea divină, ele nu erau sărbătorile poporului, ci ale lui Dumnezeu. "Iată sărbătorile
Domnului, pe care le veţi vesti ca adunări sfinte, iată sărbătorile Mele!" (Deut.23:2).
Dintre cele şase sărbători, Paştele şi Sărbătoarea Corturilor sunt deosebite atât prin
semnificaţie, cât şi prin faptul că ele cereau ca fiecare evreu să meargă în pelerinaj să se
închine la Ierusalim.
În acest numar vă invităm să aflăm mai multe despre Sărbătorile evreilor. Calendarul
evreiesc are şi o însemnătate profetică, marcâd cele şase etape în care-şi va desfăşura
Dumnezeu planul mesianic de răscumpărare a omenirii.
Sărbătoarea Paştelor (luna I, ziua 14, Pesah, Maţot)
La această sărbătoare, evreii comemorau jertfirea mielului în Egipt. Sângele acestui miel
fusese aşezat pe uşiorii uşii şi-i ferise pe întâii născuţi de îngerul morţii (Exod 12:1-13:16).
Sărbătoarea marca şi scoaterea evreilor din robia Egipteană. În limba română, numele
sărbătorii vine de la „pâinea tradiţională", numită „pască". Dumnezeu le-a poruncit evreilor
să mănânce carnea mielului cu pâine nedospită şi cu ierburi amare. Pâinea nedospită era
semnul că „au ieşit în grabă din ţara Egiptului" (Deut. 16:3).
Simbolul Paştelor s-a împlinit în Ierusalim atunci când Domnul Isus „Mielul care ridică
păcatul lumii" (Ioan 1:29) a fost jertfit pentru păcatele omenirii (Evrei 9:28).
Sărbătoarea Cincizecimii (50 de zile după Paşte, Şavuot)
În esenţa ei, evenimentul era o sărbătoare a secerişului, poporul îşi manifesta mulţumirea
pentru roadele câmpului (Num. 28:26-31). Sărbătoarea se mai numea şi „sărbătoarea
săptămânilor" (Pentecoste, Deut. 16:9) sau „sărbătoarea primelor roade" (Num. 28:26).
3

În Noul Testament, ziua Cincizecimii a marcat o zi de mare bucurie pentru primirea Duhului
Sfânt (Rusaliile) şi pentru convertirea primilor mii de oameni la credinţa mântuitoare în
Hristos (Fapte 2:1-47).
Anul Nou (luna VII, ziua 1, Roş ha-Şana)
Această zi se mai numea şi „Sărbătoarea trâmbiţelor" şi era o chemare la rededicare şi la o
masă de părtăşie cu Domnul şi în cinstea Domnului (Lev. 23:23-25).
„Cu glasul unei trâmbiţe”...„la cea din urmă trâmbiţă", sunt doar două expresii ale
apostolului Pavel care fac aluzie la ziua „răpirii" Bisericii şi a unui început nou în slavă.
Ziua ispăşirii (luna VII, ziua 10, Iom Kipur)
Aceasta era o zi marcată de post, smerire şi mare închinăciune (Lev. 23: 26-32). În
această zi, Marele Preot făcea ispăşirea pentru toate păcatele poporului şi ţapul de Azazel
era alungat în pustie (Lev. 16). „oricine nu se va smeri, va fi nimicit din popor" (Lev. 26:29).
În planul mesianic, sărbătoarea marchează ziua în care Dumnezeu va face judecata
copiilor Săi şi-i va curăţi de vinovăţia lor. Va fi o zi de păreri de rău, de mare smerire şi de
adâncă tristeţe (Zah. 12:10-14; 13:1-9; 14:1-7).
Sărbătoarea Corturilor (luna VII, ziua 15, Sucot)
Sărbătoarea comemora peregrinările evreilor timp de 40 de ani prin pustie înainte de
intrarea în Canaan (Lev. 26:33-36; Deut. 16:13-17). Timp de şapte zile, toţi evreii trebuiau
să-şi părăsească locuinţele şi să stea în corturi sau colibe făcute din crengi şi pânză.
Domnul Isus a participat şi El la sărbătoarea corturilor (Ioan 7:2, 8-52), dar simbolistica
comemorării se va împlini atunci când Domnul va locui alături de poporul Său în timpul
Mileniului (Zah. 14:9-21; Isaia 11:2-9).
În afara acestor sărabători importatnte, evreii au mai primit de-a lungul istoriei câteva zile
de aducere aminte: Ziua de Sabat (comemorează atât odihna Domnului, cât şi scoaterea
din robia egipteană, orice lucrare trebuia evitată între cele două apusuri de soare, era
interzisă aprinderea unui foc sau adunarea de vreascuri, fiecare trebuia să rămână acasă
iar deplasările trebuiau reduse la minimum); Anul sabatic (un Sabat de odihnă pentru
pământ, orice lucrare agricolă era interzisă, poporul trebuia să trăiască din ce dădea de la
sine pământul); Anul de veselie (venea după şapte ani Sabatici, o singură dată la cincizeci
de ani, datoriile erau iertate, robii erau eliberaţi, iar pământul vândut şi cumpărat se
întorcea automat în sânul seminţiei din care făcuse iniţial parte); Sărbătoarea Purim (o
sărbătoare a bucuriei pentru felul minunat în care Dumnezeu i-a scăpat pe evrei de
planurile ucigaşe ale lui Haman, eveniment relatat în cartea Esterei); Sărbătoarea
luminilor (“Hanuca”, comemorează rededicarea Templului, după victoria lui Iuda Macabeul
asupra ocupanţilor greci, începe pe 25 Kislev - noiembrie prin aprinderea unei lumânări şi
ţine opt zile. În fiecare zi se aprinde încă o lumânare, ajungându-se în final la opt).
Conluzionând, Dumnezeu a cerut poporului evreu ca sărbătorile ce le ţin să fie însoţite de
jertfe, cântări, bucurie şi pace, cu atât mai mult şi sărbătorile creştine nu pot fi ţinute oricum
ci ele trebuie să fie pregătite în prealabil de credincioşi printr-o viaţă de credincioşie
exemplară. Sărbătorile creştine trebuie să fie momente de recunoştinţă şi de mulţumire, de
bucurie şi de răspândire a adevărului despre rolul, prezenţa şi acţiunile Dumnezeirii în
împlinirea planului de mântuire a omului. Lăudaţi pe Domnul! הללויה!
4
Mari Crişan (sursa: Biblia cu explicaţii)

C a l e n d a r u l e v r e i e s c începe de la
crearea lumii. Conform indicaţiilor biblice, crearea lumii a avut loc în
anul 3760 înainte de era noastră, adică înainte de Hristos.
Astfel pentru anul 2008 corespunde în calendarul evreiesc anul
5768 (3760 + 2008). Anul Nou în calendarul evreiesc (civil) nu
coincide cu 1 ianuarie, ci cu prima zi a lunii Tişri (septembrie).
Nici lunile nu corespund cu lunile noastre. Lunile sunt calculate după sistemul lunar, dar
periodic puse în concordanţă cu sistemul solar. Astfel, la doi sau trei ani, la cele
douăsprezece luni se adaugă încă o lună, repetându-se ultima lună a anului religios, Adar.
Această a treisprezecea lună poartă numele de we-Adar. Aşadar, anul evreiesc numără
douăsprezece sau treisprezece luni. Şi cum sărbătoarea numită Purim cade în luna Adar,
atunci când anul numără treisprezece luni, sărbătoarea amintită se ţine de două ori.
Iată numele pe care le poartă lunile calendarului evreiesc şi perioada corespunzătoare din
calendarul nostru: Tişri septembrie – octombrie; Mar-Heşvan octombrie – noiembrie;
Kislev noiembrie – decembrie; Tevet decembrie – ianuarie; Şevat ianuarie – februarie;
Adar (we-Adar) februarie – martie; Nisan martie – aprilie; Iyar aprilie – mai;
Sivan mai – iunie; Tamuz iunie – iulie; Av iulie – august ; Elul august – septembrie.
Calendarul civil evreiesc nu corespunde cu cel religios. Calendarul religios începe cu luna
Nisan (martie), a şaptea din calendarul civil, potrivit dispoziţiei din Exod 12:2 „Luna aceasta
va fi pentru voi cea dintâi lună; ea va fi pentru voi cea dintâi lună a anului”.
Ştiaţi că B i b l i a e s t e :
1 – standardul neschimbabil pentru comportarea corectă a copiilor lui Dumnezeu?
2 – pâinea vieţii, ce nu se învecheşte niciodată?
3 – templul ştiinţei universale?
4 – enciclopedia enciclopediilor – inepuizabil rezervor de răspunsuri la problemele vieţii?
5 – făclia civilizaţiei şi libertăţii?
6 – motorul progresului?
7 – ştiinţa perfectă din poliedrul divin?
8 – manualul explicativ al naturii?
9 – biografia fiinţei umane?
10 – cartea naţiunilor, nu o carte naţională?
11 – o carte, doar în ceea ce priveşte înfăţişarea exterioară, de fapt, Cuvântul lui
Dumnezeu întrupat în litere?
12 – rostirea cea mai adevărată din câte au izvorât vreodată pe calea slovelor?
Prin ea, ca printr-o fereastră divin deschisă, toţi oamenii pot privi spre liniştea şi
seninătatea eternităţii, întrezărind ceva din căminul lor îndepărtat, demult uitat.
5

F a m i l i i d i n
S P E R A N Ţ A
Să ne cunoaştem ...
Consider o mare binecuvântare faptul că azi, aici, la ,,locul întâlnirii“ familiilor din
Biserica Speranţa, îi avem ca protagonişti pe Florin şi Mari Crişan, alături de copiii lor
Cătalin şi Daniel. Când mă gândesc la Florin şi la Mari am în minte doi oameni pe
care cu adevarat te poţi baza, receptivi la nevoile reale ale celor din jurul lor şi capabili
să îşi asume responsabilitatea misiunii la care s-au angajat.
Surprind cu bucurie, în ultima vreme, un lucru minunat în viaţa lor, şi anume, faptul că
Florin şi Mari oferă lui Dumnezeu mult mai mult spaţiu în toate domeniile vieţii lor şi
astfel, ei experimentează o înnoire sfântă şi un progres în asemănarea lor cu Domnul.
Cei mai mulţi îl cunoaştem pe Florin (Creţu) ca fiind un tânăr plin de viaţă, cu un
deosebit simţ al umorului, o prezenţă agreabilă, pe care o cautăm de ce să nu
recunoaştem, atunci când suntem în împrejurări relaxate, în care dorim să ne simţim
bine. Dincolo de acest aspect, am avut plăcuta surpriză de a descoperi în Florin un
tânăr cu o inima mare pentru fraţi şi surori, săritor atunci când simte că există o nevoie,
gata să se implice şi să ofere susţinere în locul în care îşi simte chemarea.
Fratele Florin Crişan s-a născut în 17 februarie 1975 în Braşov şi este primul născut
din cei 6 copii ai familiei Crişan Liviu şi Iuliana (Luci). Copilăria şi-a petrecut-o în casa
bunicilor, în Sălaj. Ei, bunicii, i-au fost şi prin harul Domnului încă îi sunt, “mamă şi
tată” (au acum peste 80 de ani). Bunicul lui, fratele Vasile Paşca a fost printre primii
penticostali din zonă, apoi conducător de adunare. Crescând pe lângă el, Florin a fost
uimit de tăria care se află în căutarea colectivă a voii lui Dumnezeu într-o atmosferă
creştină şi plină de dragoste. Această privelişte i-a rămas întipărită în minte şi a fost
mai târziu o temelie bună în a lua decizia de a–L urma pe Domnul. S-a botezat în
biserica din Săcele, Braşov, în 25 mai 1997. A venit să lucreze în Timişoara şi de ce
nu, să-şi caute şi o fată liniştită ca să se însoare. Călăuzit de inspiraţia de sus a fratelui
6

pastor Dorel, a cunoscut-o şi mai apoi a ales-o pe Mari. Chiar dacă erau foarte tineri,
nu au irosit timpul şi încrezători în harul Domnului au făcut ... marele pas.
În mijloc de mai al anului 2000, când privirea îţi este fermecată de argintul florilor de
cireş, s-au legat unul de altul înaintea lui Dumnezeu prin jurămintele sacre ale
căsătoriei. Dumnezeu cel bun a fost generos cu ei şi le-a dăruit toate lucrurile de care
au avut nevoie, atât materiale cât şi spirituale. Cele mai preţioase daruri care li s-au
încredinţat sunt cei doi copilaşi, Cătălin (iulie 2001), de anul ăsta învăţăcel în clasa
întâi, şi Daniel (septembrie 2006).
Sora Mari Crişan (Lucuţ) s-a născut în 7 septembrie 1978, în comuna Turt, judeţul
Satu-Mare, într-o familie de creştini ortodocşi, ea fiind fiica mijlocie între cei trei copii.
Ne bucurăm să-i avem încă membri în biserica noastră pe fratele lui Mari, Vasi
(îl considerăm încă aşa, chiar dacă acum locuieşte în SUA) şi pe sora ei, Adriana.
În 1986, pe când Mari avea 8 ani, toata familia s-a mutat în Timişoara. După revoluţie,
prima care l-a primit pe Domnul în inimă a fost bunica din partea mamei, apoi mama ei
(sora noastră Ana), după care Mari. În urma evanghelizărilor de la Cortul Întâlnirii, în
15 mai 1993, la aproape 16 ani, a încheiat legământulul cu Domnul în apa botezului în
Biserica Exodus. În acelaşi an, s-a botezat Vasi şi mai apoi Adriana, tot la 16 ani.
Cu toţii aşteaptă momentul în care Domnul v-a încununa lucrarea de mântuire din casa
lor, prin întoarcerea tatălui lor.
Mari este o reala binecuvântare pentru tot ceea ce înseamnă lucrarea surorilor din
Biserica Speranţa. Este femeia care se pune la dispoziţia oricărei lucrări şi o face cu
multă valoare şi pregătire fie că este vorba de studiu biblic sau seri de părtaşie între
surori cât şi la organizarea de evenimente sau sărbători. Experienţa de a lucra alături
de Mari la realizarea Buletinului Surorilor (al cărui tehnoredactor este), este una cu
totul unică. Pasiunea ei faţă de muncă şi abordarea optimistă a tuturor lucrurilor au
contribuit într-o mare măsura la menţinerea echipei şi înaintarea acestei lucrări. Nu pot
să nu menţionez, cu câtă bucurie pregăteşte fiecare număr, fiecare copertă, titlu,
mesaj, clipart... nopţi întregi de căutări, încercări şi până la urmă... reuşite. Spun
“cu bucurie” deoarece niciodată nu vorbeşte despre asta ca despre un sacrificiu,
niciodată nu face mare caz ci o face ca pe un lucru natural, de la sine înţeles, număr
după număr, an după an. Ne bucurăm că Mari a răspuns chemării Domnului de a-şi
lăsa locul de muncă pentru o vreme şi de a-şi pune înzestrările, curajul şi pricepera
pentru a face ceva special doar pentru Domnul.
Vorbind despre ei, familia Crişan afirmă: “Înainte de toate suntem supuşi greşelilor,
suntem încă în perioada de şlefuire... de sfinţire... şi încercăm în fiecare zi să creştem
în asemănare cu Hristos!” Slavă lui Dumnezeu care ştie unde să ”meşterească”
caracterul, viaţa şi relaţia lor.
Le mulţumim lui Florin şi lui Mari pentru că sunt oamenii gata să pună umărul, să-şi
pună resursele şi abilităţile la dispoziţia Lui şi să slujească după chemarea care le-a
fost dată, bisericii noastre şi Domnului. Şi pentru că îi ştim aproape de familiile care
trec prin vremuri de încercare îi binecuvântăm cu Cuvântul din Isaia 58:12 care spune:
„Ai tăi vor zidi iarăşi pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile
străbune; vei fi numit ’’Dregător de spărturi” ... “. Nu ştiu vreun nume mai frumos
pentru un credincios, un partener de viaţă şi un părinte.
7
Lenu Covaci

F e m e i a p r o a p e d e
D u m n e z e u
8
Să ne cunoaştem ...
„O, cât de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei
ce se tem de Tine, şi pe care o arăţi celor ce se încred în Tine, în
faţa fiilor oamenilor!” (Psalmul 31:19)
Mulţumim Domnului pentru că a binecuvântat biserica noastră cu
oameni ai credinţei şi rugăciunii. Sora noastră Badea Cecilia,
este un astfel de om care ştie să stea în spărtură şi să
mijlocească la tronul de milă şi har pentru întreaga biserică. Este
mare har să beneficiem de astfel de surori.
Sora Cecilia s-a născut la data de 11 iulie 1959 în comuna
Rogova din judeţul Mehedinţi. A avut o viaţă plină de încercări
încă din copilărie, de la vârsta de 16 ani fiind nevoită să părăsească casa părintească şi să
vină în Timişoara în căutarea unui loc de muncă. Mulţumeşte Domnului pentru că i-a fost
tot timpul sprijin şi ajutor în toate încercările. Pe fiica ei Mihaela a crescut-o singură şi nu i-a
fost deloc uşor să fie şi mamă şi tată. În permanenţă s-a încrezut în Domnul, iar acum îi
este răsplătită credinţa, prin nepoţica ei, Rahela pe care o iubeşte mult şi prin care se simte
împlinită.
La 35 de ani, în tumultul încercărilor, atunci când simţea că nu poate merge mai departe,
Dumnezeu, în marea Lui bunătate, i s-a descoperit şi i-a pătruns în inimă. De atunci viaţa
Ceciliei s-a schimbat. Cu o inimă şi o minte transformată de Creatorul Divin, reuşeşte să
treacă mult mai uşor peste încercările vieţii. De atunci, Dumnezeu a sădit multă credinţă în
inima ei şi nu poate decât să dea Slavă Domnului pentru modul în care lucrează în viaţa ei.
Când este întrebată de surori sau fraţi, cum îi merge, ea nu spune decât:
“Glorie Domnului”. Dumnezeu îi răsplăteşte credinţa şi este cu ea atât în încercările trupeşti
cât şi în problemele de fiecare zi, experimentând de multe ori vindecările divine şi biruinţa
în încercări.
Sora Cecilia a înţeles că trebuie să-L mărturisească pe Domnul cu viaţa şi trăirea ei, fiind o
bună mărturie în familie, între vecini, colegi şi înaintea tuturor celor care o cunosc.
Răspândind dragostea Domnului în familie a contribuit la întoarcerea la Domnul a mamei ei
şi a fratelui ei. Mulţumim Tatălui pentru sora Cecilia, care ştie să se pună la dispoziţia Lui şi
să lucreze pentru împărăţia Lui. Biserica are nevoie de astfel de oameni devotaţi care vor
să-şi investească talanţii dăruiţi de Dumnezeu. Aceşti talanţi pentru sora noastră, sunt
rugăciunea şi vizitarea bolnavilor.
Rugăciunea fierbinte a surorii noastre este pentru mântuirea fiicei şi a nepoatei, a întregii
familii şi pentru întreaga biserică, să dea Dumnezeu putere tuturor copiilor Lui, să rămână
pe cale.
“Ferice de cei ce-şi pun tăria în Tine, în a căror inimă locuieşte încrederea.” (Ps 84:5)
Moni Barbu

L a c a r e O L I M P I A D Ă
t e î n s c r i i ?
„...uitând ce este în urma mea, şi aruncânu-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă,
pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu în Isus Hristos.” (Filipeni 3:13,14)
Privind secvenţial la grandioasa şi mult aşteptata olimpiadă de la Beijing – China, nu
putem să nu facem comparaţie cu Marea Olimpiadă în care suntem înrolaţi cu toţii. Cât de
mari sunt şi cât de mult ne motivează diferenţele!!!
Olimpiada sportivă
OLIMPIADA LUI DUMNEZEU
- Se ţine din patru în patru ani în diverse ţări. - Nu trebuie să mergem în alte ţări, la
Ierusalim sau la Mecca, fiecare poate
să-şi dea testele acolo unde a
semănat-o Dumnezeu ca să aducă
roadă.
- Participă delegaţii restrânse, riguros selectate - Chemarea participării este pentru
de oameni.
- Urcă pe podium doar 3 sportivi pentru
performanţele cele mai bune.
- Unul singur primeşte o cunună care se va
vesteji.
- Numele premiantului olimpic străluceşte
pentru un timp scurt. Îi apare peste tot, apoi din
ce în ce mai rar, până este dat uitării.
- Pentru campionul olimpic se cântă imnul ţării
lui şi toată lumea se ridică în picioare, în semn
de respect.
- Flacăra olimpică este purtată rar şi pe
distanţe scurte.
9
toată lumea. (Ioan 3:16)
- Nu performanţele contează ci
dragostea şi credincioşia cu care sunt
făcute toate lucrurile mici. Nu numai cei
de pe podium, din lumina reflectoarelor
sau de la microfon primesc cununile, ci
mai degrabă cei care L-au slujit în
ascuns, cu preţul jertfei. (Matei 6:1-6)
- Toţi cei care răspund chemării şi intră
în ascultare, vor primi o cunună de
slavă, o moştenire nestricăcioasă.
(1 Petru 5:4)
- Numele noastre sunt scrise în cartea
vieţii pentru eternitatea pe care o vom
petrece împreună cu Isus.
(Luca 10:20)
- Pentru noi, cerul întreg se va ridica în
picioare în semn de laudă şi închinare.
Visul nostru nestins este să ne alăturăm
acestui regal ceresc înaintea
Împăratului slavei. (Apocalipsa 7:9-17)
- Dumnezeu ne-a chemat să fim
purtătoare de torţe vii şi aşa cum le-am
primit din generaţie în generaţie, avem
misiunea să le întreţinem arderea ca nu
cumva să predăm generaţiei care vine
un muc fumegând sau un cărbune stins.

- Deschiderea olimpiadei a fost un spectacol
magnific care a încântat milioane de oameni.
Timp de patru ani, pentru o glorie trecătorie,
chinezii au folosit tehnica cea mai avansată
descoperită omului, întrecând în realizare tot ce
au făcut celelalte naţiuni până acum.
- Pentru o glorie eternă, de şase mii de
ani, Isus ne pregăteşte primirea şi
domnia alături de El pentru eternitate.
„Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut,
urechea nu le-a auzit şi la inima omului
nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care
le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L
iubesc.” (1 Corinteni 2:9)
“Doamne, dă-mi putere să alerg doar pentru Tine. Ştiu că atunci când întâlnesc obstacole,
Tu eşti acolo. Mă ţii de mână şi mă ajuţi să trec peste ele. Când mă împiedic şi cad deja
eşti aplecat asupra mea, mereu gata să mă ridici. Când obosesc şi vreau să stau jos, mă
iei pe braţe, lângă inima Ta, ca să-ţi aud bătăile dragostei. Mai am puţin. Picioarele–mi
sângerează, trupul mi-i obosit, este agonia ultimei sute de metri dar cum aş putea să
abandonez. Dorul după Tine mă mistuie. Îmi dă puteri să zbor. Te văd din nou. Mă aştepţi
la linia de sosire si nu eşti singur. O galerie cerească mă încurajează: ”Hai încă puţin,
suntem aici pentru tine!”. Doar cu Tine Doamne, vreau să alerg spre ţintă, să pot spune
într-o zi: ‘Mi-am sfârşit alergarea!’ “
Angela Ţiprigan
Mărturii…
C ă i l e D o m n u l u i s u n t n e c u n o s c u t e...
”Pierdusem două sarcini şi Domnul, în bunătatea
Lui, îmi oferea doi copii deodată. ”
Un diagnostic dat de medici la începutul căsniciei mele şi mai
ales vestea că nu pot să am copii au căzut ca un trăznet peste fiinţa
mea. Era o problemă mai veche de sănătate de pe urma căreia îmi
pierdusem auzul aproape complet. În urma unei intervenţii
chirurgicale, a fost rezolvată problema auzului, însă boala a rămas
aceeaşi, ba chiar mai mult, şi-a urmat cursul. Singura certitudine care
doctorii mi-o dădeau era aceea că nu există şanse de a avea copii. Vestea a fost pentru
mine dureroasă, dar nu zdrobitoare, şi în ciuda verdictului dat de doctori, am ales să mă
încred în Dumnezeu, căci El este Cel care-mi poate „netezi cărările”. (Proverbe 3:5-6)
Perioada ce a urmat nu a fost una uşoară iar încercările nu m-au ocolit. Reuşisem să
rămân însărcinată dar după numai 7 săptămâni, sarcina a încetat în evoluţie. Acceptam
chiar şi varianta adopţiei, pentru că o viaţă fără copii nu-mi puteam imagina, dar a fost
exclusă din păcate de soţul meu. În anii care au urmat am suferit, dar credinţa mi-a fost mai
mare decât suferinţa, ştiind că Domnul ştie ce e mai bine. Mă antrenam zilnic cu acest
gând în inima mea pentru că doream să fiu pregătită să fac voia Domnului şi nu a mea.
În anul 2000 am rămas din nou însărcinată. Doctorii nu mi-au dat şanse să ţin sarcina, şi
m-au sfătuit mereu să accept situaţia şi să renunţ la „acest chin”. Cu toate acestea privirea
mi-era mereu aţintită la Domnul, problema mea era încredinţată în mâna Lui tare. Nu a fost
uşor ceea ce a urmat dar s-a meritat pentru că Domnul a fost alături de mine şi m-a
10

ăsplătit cu o mare biruinţă şi anume, miracolul naşterii primei noastre fiice, NADIA,
sănătoasă, mare şi... gălăgioasă. Slăvit să fie Domnul! Plini de bucurie ne-am dedicat
acestui copilaş, rugându-L pe Domnul să se îndure de noi şi să ne crească alături de ea în
minunata slujbă de a fi părinţi.
Au trecut câţiva ani şi am îndrăznit să ne dorim din nou copii. Recunosc că mă îngrozea
„chinul sufletesc” prin care era posibil să trec din nou, dar am învăţat să merg la Domnul şi
să mă încred în El din toată inima mea.
În vremea adolescenţei am fost handbalistă la Politehnica Timişoara. La vârsta de 16 ani,
în timpul unui meci de handbal, cel mai mare coş de baschet ce se afla pe marginea
terenului, a căzut direct peste mine, cauzându-mi – după spusele doctorilor de atunci –
doar leziuni externe. Nefiind tratată cum trebuia, m-am trezit după ani de zile cu malformaţii
grave, strâmbare de coloană, probleme cu şoldul stâng, care mă puteau duce chiar într-un
scaun de invalizi. Aşa că, pe lângă pierderea auzului, mai aveam şi această problemă de
sănătate. Această veste greu de acceptat am primit-o în 2004, după ce mai suferisem o
pierdere de sarcină.
Acum mi se interzicea categoric din punct de vedere medical, să mai rămân însărcinată.
Nu pot să descriu în cuvinte cât de greu mi-a fost dar am făcut ce ştiam eu mai bine să fac:
m-am dus la Domnul, rugându-L ca până la sfârşitul lui decembrie (ne aflam în aprilie),
să-mi arate voia Lui. Dacă nu rămâneam gravidă până în decembrie, însemna că aşa era
mai bine pentru familia mea şi acceptam planul Lui.
În octombrie am aflat că o nouă viaţă prindea contur în trupul meu. Eram enorm de fericită,
dar în continuare pregătită să accept voia Domnului. Surpriza cea mare am avut-o când
doctorul mi-a spus că voi avea gemeni. Eram copleşită, pierdusem două sarcini şi Domnul,
în bunătatea Lui îmi oferea doi copii deodată. Sigur, a urmat tot circul cu doctorii, care-mi
spuneau că nu am nici o şansă să-i păstrez dar eu ştiam că Cel ce are
putera de a da viaţă e Tatăl meu, Doctorul meu şi Dumnezeul meu, Îi
încurajam adesea şi pe doctorii care îngrijeau de sarcina mea şi le
spuneam ca ei să-şi facă partea lor iar eu îmi voi face partea mea:
rugăciunea. Domnul s-a îndurat de noi şi de această dată iar atunci
când am născut, tot spitalul a fost alături de mine. Naşterea celor două
fetiţe gemene a fost mărturia faptului că Dumnezeu există şi că tot
ceea ce El spune, se face. Aşa au ajuns în casa noastră NATALIA şi
LORENA să ne umple viaţa cu bucurie şi cu strălucire cerească.
Ne uităm la cele trei fetiţe, eu şi soţul meu, şi ne amintim mereu de
credincioşia Domnului faţă de familia noastră. Ştim că nu sunt fetele
noastre, ci ale Lui, nouă doar ni se îngăduie să le fim gazdă bună pe
acest pământ, să le iubim şi să le pregătim pentru ziua în care vor fi
trei tinere gata să-şi ia zborul în lume şi să dăruiască lucrurile pentru
care au fost trimise aici.
Sora Mira Păunescu s-a întors la Domnul în anul 1998 într-o biserică creştină din
Munchen. Este căsătorită cu Raul (care vine cu plăcere în biserica noastră) şi au împreună
3 fetiţe. În Munchen, Mira a slujit Domnului în lucrarea cu femeile şi cu copiii. În anul 2007,
împreună cu familia, au decis să se întoarcă în ţară. Ne bucurăm că a ales să fie parte din
biserica noastră şi pentru faptul că are o mare deschidere şi pasiune de a continua să
slujească acolo unde Domnul a chemat-o şi a format-o în toţi aceşti ani. Fii binevenită Mira!
11

E v a l u a r e
Tinerii Speranţei
Toamna, alergătură de colo-colo pentru murături, dulceţuri si alte cele, recoltat de porumb,
de cartofi, cules de zarzavaturi, legume ajunse la capătul răbdării în pământ, copaci lipsiţi
de “podoabă capilară”, si câte altele… Dar, de asemenea, putem privi toamna ca fiind un
bun prilej pentru a cerceta mai în amănunt roadele aduse de sufletul nostru; pentru că, la
urma urmei, acestea sunt cele care ne reprezintă pe noi ca oameni. Eu, una, am avut ce
învăţa.
Într-o dupămasă, m-am apucat să curăţ cartofi. Şi văzând că arată aşa de netezi şi de
frumoşi, mi-am zis în sinea mea: “Ah, ce bine! Înseamnă că treaba va merge repede!”.
Mirarea mea a întrecut orice aşteptare când am observat că în ciuda aspectului foarte
sănătos, cartofii erau îngrozitor de stricaţi pe dinăuntru… Am continuat să curăţ, şi abia am
reuşit să adun cantitatea necesară. Dacă mai pun la socoteală si timpul irosit… Şi mă tot
întrebam: “Cum a fost posibil ca un cartof să arate aşa de bine la exterior, şi totuşi să fie
aşa stricat în interior…?”
Se întâmplă că uneori ne asemănăm cu astfel de cartofi… Poate oamenii ne laudă pentru
cât de evlavioşi părem în ochii lor, şi numai noi şi Dumnezeu ştim cu ce ne confruntăm
înăuntru… Dumnezeu vrea să veghem, pentru ca nu cumva sufletul nostru să fie măcinat
de răutate, invidie, bârfă sau alte nereguli ascunse, şi noi să afişăm masca netedă de
porţelan, fără imperfecţiuni, a unui chip de invidiat… da, Dumnezeu vrea să “arătăm” bine,
dar vrea ca exteriorul sa fie direct proporţional cu interiorul; adică cere să avem în noi
caracterul Său cristic. Când suntem “cartofi stricaţi”, nici nu realizăm cât de mult îngreunăm
bunul mers al lucrării pe care ne-a încredinţat-o Dumnezeu… (“Pomul bun nu poate face
roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. […] Aşa că după roadele lor îi veţi
cunoaşte.” Matei 7:18, 20)
M-am gândit să îmi iau o clipă de răgaz, ca să mai observ şi alte lucruri: am văzut strugurii
pe masă, şi m-am uitat cu atenţie la unitatea în care stăteau strânse boabele, pentru ca să
formeze ciorchinele. Sau să ne gândim la ştiuleţii de porumb: cad pe jos, sunt trântiţi,
aruncaţi, dar boabele stau strânse, neclintite… Noi suntem mădulare ale Trupului lui
Hristos, şi El, Dumnezeu, ne vrea în unitate. Mi-am pus următoarea întrebare: “Oare fac eu
tot ce îmi stă în putinţă pentru a contribui la această unitate?” Cu siguranţă că dacă ne-am
da cu toţii silinţa, am face de ruşine boabele de porumb! ☺ (“faceţi-mi bucuria deplină, şi
aveţi o simţire, o dragoste, un suflet şi un gând.” Filipeni 2:2)
Au fost mai multe roade care m-au pus pe gânduri, în momentul în care am făcut o paralelă
între ceea ce transmit ele şi viaţa de zi cu zi a unui creştin. Dar la urmă, am aruncat o
privire spre vrăbiuţa solitară din caisul din curtea casei. Rândunelele şi celelalte păsări
“de clasă” şi-au luat concediu odată cu venirea toamnei. Vrăbiuţele însă, nu. Privind
atitudinea lor, un singur cuvânt mi-a răsunat în minte: statornicie! Dumnezeu are nevoie de
12

ostaşi statornici, care să conştientizeze faptul că indiferent de pericol sau disconfort, un
bun luptător nu îşi părăseşte postul decât atunci când comandantul îi permite; şi
deocamdată, Dumnezeu nu a rostit comanda “pe loc repaos”! Principiul se aplică şi atunci
când suntem chemaţi să sprijinim o anumită lucrare, sau lucrător, aşa cum filipenii au fost
statornici în sprijinirea apostolului Pavel: “Ştiţi voi înşivă, Filipenilor, că la începutul
Evangheliei, când am plecat din Macedonia, nici o Biserică n-a avut legătură cu mine în ce
priveşte “darea” şi “primirea” afară de voi. Căci mi-aţi trimis în Tesalonic, odată, şi chiar de
două ori, ceva pentru nevoile mele”. (Filipeni 4:15, 16)
Avem multe de învăţat atunci când suntem dispuşi să ne oprim o clipă din treburile
cotidiene ca să înţelegem “apropos”-urile pe care Dumnezeu ni le adresează prin ceea ce
a creat. Şi odată cu această perioadă a roadelor, cred că este un bun prilej pentru a ne
analiza fiecare propria recoltă. Să nu ne uităm în grădina altuia, şi să nu depăşim gardul
nostru. Iar acolo unde roadele nu sunt pe măsura aşteptărilor lui Dumnezeu, să privim cu
atenţie: cu siguranţă nu am plivit aşa cum trebuia… Dar Dumnezeu încă are răbdare!
“Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute, şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia,
desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neîţelegerile,
desbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările, şi alte lucruri
asemănătoare cu acestea. […] Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria,
pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea
poftelor.” (Galateni 5:19-23)
Ligia Ionese
D e c e m a i f a c Z A C U S C Ă ?!
Tot mai des întâlnesc femei care au ajuns la concluzia că nu se mai merită să pui
conserve pe iarnă, pentru că se găsesc în depozitele alimentare, toate sortimentele, la
preţuri accesibile. Am decis să testez: ca design arată perfect, dar gustul la unele din ele
lasă de dorit. Ce mă sperie însă cu adevărat, sunt etichetele: o sumă de E-uri, potenţiatori
de gust şi mulţi alţi compuşi chimici. Nici preţurile nu mi s-au părut atît de mici şi atunci am
hotărât: cât timp Domnul îmi va da putere, mă voi împotrivi industrializării propriei mele
familii.
M-am gândit serios la toate motivele pentru care încă doresc să umplu cămara cu produse
proprii:
1. Raţiuni economice:
Scriptura spune că „prin ştiinţă se umplu cămările de toate bunătăţile de preţ şi plăcute”
(Proverbe 24:4) şi că „cine strânge vara este un om chibzuit” (Proverbe 10:5). Ca soţie şi
mamă cer neîncetat înţelepciune şi pricepere de la Domnul ca să ştiu să administrez cât
mai bine resursele familiei mele: numai Duhul lui Dumnezeu mă umple cu duh de
13

înţelepciune, pricepere şi ştiinţă pentru tot felul de lucrări. „El îmi dă putere să născocesc
planuri şi să lucrez.” (Exodul 35:31)
Făcând un prospect de piaţă am ajuns la concluzia că fac economie serioasă dacă vara şi
toamna cumpăr direct de la producători legumele şi fructele de care am nevoie. În decursul
anilor m-am deprins să caut întâi în cămara mea produsele de care am nevoie şi să
cumpăr doar ce-mi lipseşte.
2. Raţiuni de sănătate:
Pe plan mondial se vorbeşte atât de mult despre bolile cauzate de o alimentaţie deficitară.
Cele mai multe se moştenesc din copilărie în urma „minuturilor” alimentare pregătite de
mame mult prea ocupate (sau comode, ca să nu zic iresponsabile). Ce mare har să pot
încă, cumpăra direct de la ţărani, produse organice, nemodificate genetic, netratate chimic.
Mă interesează sănătatea familiei mele şi nici un efort nu mi se pare prea mare.
Mai am un motiv pentru care merg la piaţă. Este tratamentul meu de întreţinere a
„rădăcinilor”. În fiecare bătrân cu mâinile muncite îmi văd părinţii. Mă răscolesc amintiri. Nu
o dată întâlnesc bătrâni care vând câteva legături de pătrunjel doar ca să-şi cumpere
medicamentele. Nu le uit nedumerirea şi lacrimile din ochi când realizează că le plătesc
mai mult. Dar ce ocazie, să le pot spune că este un dar în Numele Domnului şi să pot să-L
mărturisesc pe El; să pot să-i binecuvântez pe cei împovăraţi de ţărână!
3. Motive sentimentale:
Doresc să păstrez sensul cuvintelor: „Ca la mama acasă”. Este o ştafetă care îmi aminteşte
mereu de sfântul sacrificiu al mamei mele şi doresc s-o transmit mai departe ficelor mele.
Cu câtă nostalgie şi preţuire îmi amintesc de cămara de ACASĂ! Ce imagine sacră în
rafturile umplute cu dragostea unei mame a cărei „lumină nu se stingea nici noaptea”!
(Proverbe 31:18)
De câţiva ani una din fiicele noastre locuieşte în SUA. Ori de câte ori o întreb ce vrea de
acasă, răspunsul este invariabil: zacuscă. Nu că i-ar lipsi ceva sau n-ar putea ea să facă,
dar este una din amintirile de ACASĂ. De ce să nu recunosc că mă bucur nespus când îi
aud şi pe ceilalţi copii spunând: „zacuscă ca mama nu face nimeni!”
Câtă bucurie în fiecare an când folosesc pretextul coacerii vinetelor şi a ardeilor să îmi
adun toată familia la o acţiune de părtăşie. Din orice putem face o sărbătoare. Spunea
cineva să nu dispreţuim lucrurile mici pentru că poartă în ele un uriaş potenţial al devenirii.
Anul acesta a fost unul excepţional. Ajutorul cel mai preţios l-am primit de la nepoate. Le
iniţiez, când pot, în tainele gospodăriei. De câte feluri pot fi bucuriile unei mame! Inima-mi
colindă pe afară ori de câte ori îi văd pe toţi împreună. Zacusca este nu doar pretextul ci şi
acea nestemată din lada cu zestre a amintirilor pentru copiii mei din CASA PĂRINTEASCĂ.
4. Motive spirituale:
Poate fi spiritual să faci zacuscă?
Soţia unuia dintre cei mai mari lideri spirituali, asaltată fiind de rutina zilnică a bucătăriei, a
avut inspiraţia să aibe o abordare spirituală a muncii ei. Pe un mic baner deasupra
chiuvetei a scris: „Aici se ţin servicii divine”. A făcut din munca ei un act de închinare care
să-L onoreze pe Dumnezeu.
Într-o perioadă în care şi eu cădeam pradă oboselii şi nu vedeam decât partea de travaliu a
muncii mele, Dumnezeu m-a făcut să înţeleg un lucru important. Când i-am adus de la
maternitate, copiii mei aveau aproximativ 3 kg şi 50 cm. În ziua în care am auzit cu emoţii,
întrebarea seculară „De bună voie şi nesilit de nimeni...” mi-am dat seama că tocmai am
condus la altar un copil de 50-70 kg şi aproximativ 170 cm. Tot ce am făcut pentru acea
14

diferenţă de kilograme şi centimetri ( inclusiv zacusca) a fost un act închinat Domnului, fără
să mai pun la socoteală investiţia afectivă şi spirituală (Luca 9:48).
Mulţi ani am crezut că adevărata slujire este cea din afara casei. În timp, Dumnezeu m-a
învăţat că dacă cineva nu poartă de grijă celor din casa lui (1 Timotei 5:8) nu se califică nici
pentru alte lucrări. Am observat că atunci când mă autodisciplinez într-un domeniu,
Dumnezeu îmi dă voinţa şi înfăptuirea pentru toate aspectele vieţii mele.
“Doamne, primeşte ca jertfă de bun miros, fiecare secundă, fiecare
gest din viaţa mea. Atingerea ta, poate să sfinţească, să înnobileze şi
să adune toate detaliile într-un întreg pentru răsplătire. Aduc înaintea
ta fiecare borcan de zacuscă pe care te rog să-l transformi într-o
împărtăşanie sfântă pentru întreaga mea familie. Transformă inima şi
bucătăria mea într-un altar care să ne ţină uniţi şi fă Tu din fiecare
eveniment al nostru o AMINTIRE PENTRU CER.”
Evenimente...
S ă r b ă t o a r e a
M U L Ţ U M I R I I
15
Angela Ţiprigan
M u l ţ u m i r e a reprezintă acea acţiune de exprimare a recunoştintei care izvorăşte din
purtarea de grijă a lui Dumnezeu. A fi mulţumit înseamnă a te odihni în ceea ce ai deja şi a
nu căuta nimic în plus. În Biblie găsim asocierea: "mulţumire + evlavie = mare câştig".
Când suntem mulţumiţi înţelegem că destulul e… destul.
M u l ţ u m i r e a aduce binecuvântări. Un exemplu de binecuvântare este acela de a ne
bucura de prezent şi a găsi satisfacţie în lucrurile simple ale vieţii care ne vor aduce
fericirea.
M u l ţ u m i r e a este o alegere. Nu este nativă dar, e bine să o cultivăm. Cât de câştigaţi
suntem atunci când, în loc să fim moracănoşi, ursuzi şi nemulţumiţi, devenim multumiţi de
tot ce avem şi de situaţiile prin care trecem. Oare o atitudine nemulţumitoare poate
schimba realitatea?
Uneori trecem prin dificultăţi materiale sau financiare, şi atunci avem tendinţa de a fi
nemulţumiţi. În aceste împrejurări ar fi de preferat să dezbrăcăm lăcomia şi să îmbrăcăm
mulţumirea. "Nu e neapărat necesar, am destul…", aceasta este mulţumirea.
O atitudine de mulţumire poate aduce bucurie şi te poate elibera de pustia lăcaomiei.
Noi ca oameni avem uneori ocazia să ne ajutăm semenii. Unii se întorc cu mulţumiri şi
recunoştinţă spre noi. Ce sentimente aparte avem!!

Cred că şi Domnul a privit înspre noi cu un sentiment aparte duminică, 5 octombrie 2008, la
serviciul de după-masă, când biserica noastră a sărbătorit "Ziua mulţumirii"!
mai multe fotografii pe www.buletinulsurorilor.ro
A fost un serviciu special din toate punctele de
vedere. Încă de la intrarea în sală, am fost primiţi
într-o atmosferă deosebită. În faţă la amvon pe un
fond verde era scris cu litere mari şi roşii un text
inspirat din Ieremia 17:10 - "EU DOMNUL
RĂSPLĂTESC DUPĂ ROADA FAPTELOR
FIECĂRUIA ".
Mai jos, în faţa amvonului. au fost aşezate într-un
decor superb roadele toamnei, împărţite în două:
partea cu roade bune şi frumoase şi partea cu
roade urâte, perisate şi prăfuite care nu puteau fi
folosite la nimic. Acest decor mie mi-a vorbit
enorm şi am înţeles mai bine cum vrea Domnul să
rodesc de azi înainte.
Programul bisericii a fost unul special, în care nu
s-a adus nicio cerere înaintea Domnului, ci doar
mulţumiri. Au participat corul de copii, grupele de
laudă şi închinare, orchestra şi corul care ne-au
transpus cu cântările lor într-o atmosferă divină.
Mai apoi s-au adus mulţumiri de la
departamentele bisercicii: rugăciune, misiunea de la sate şi lucrarea cu femeile. Am
observat multă bună dispoziţie şi bucurie în rândul participanţilor.
Predica de asemenea a fost la înălţime. Am învăţat printre multe altele, că Domnul poate
să vindece roada bolnavă în anumite condiţii. Ce miracol !! Aşa ceva în natură nu este
posibil.
În aceea dupămasă, am făcut parte din "echipa din culise", unde am văzut unitate între
departamentele bisericii. Copiii de la şcoala duminicală au confecţionat literele şi le-au
vopsit în timp ce tinerii ajutau la decor iar surorile au pregătit masa la demisol şi apoi s-au
implicat şi la decor. Toată lumea s-a completat cu toată lumea!! Ce frumos este când găsim
armonie în trupul lui Hristos.
Desigur că o sărbătoare de mulţumire în biserică, nu trebuie să ne impresioneze doar prin
decorul mai deosebit sau părtăşia de la sfârşitul programului. Şi acestea sunt benefice şi
au rolul lor, dar subiectul principal ar trebui să rămână mulţumirea şi recunoştinţa adusă
Domnului pentru tot ce face în vieţile noastre.
Să nu uităm că având o inimă plină de recunoştinţă şi mulţumire, vom trăi cu acea atitudine
de mare altitudine - acolo unde aerul este mai curat, soarele străluceşte mai tare şi viitorul
este la fel de luminos ca făgăduinţele lui Dumnezeu. Acest stil de viaţă îşi întinde aripile la
înălţime şi refuză să se concentreze asupra laturilor negative. Dacă ai zburat vreodată
acolo, atunci să şti că acela este locul în care vrem să trăim.
“Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu
în Hristos Isus cu privire la voi.” (1Tesalonieni 5:18)
16 Ligia Robu-Zan

C O N F E R I N Ţ A d e f a m i l i i
Încă un eveniment deosebit organizat de Biserica Speranţa, al X-lea din categoria
conferinţelor pentru familii, pentru al IV-lea an consecutiv în acelaşi loc special, creat de
Dumnezeu şi administrat de oameni dedicaţi – Valea Drăganului.
Fiind “o vale”…desigur sunt prezenţi munţii…Munţii Apuseni. Ne-au întâmpinat îmbrăcaţi în
straie de toamnă, armonios colorate şi plăcute ochiului. Am acceptat invitaţia lor de a le
asculta glasul, de a ne linişti gândurile, de-a le descoperi înălţimile. Şi satul ne-a trezit
amintiri de neuitat legate de copilărie prin miresmele ce ne însoţeau în plimbările noastre.
Până şi fumul avea “miros de amintiri”… de mămăliguţă, de poveştile bunicilor, de
frumuseţea, simplitatea şi liniştea satului.
Multe familii din biserică şi dintre prietenii noştri din alte biserici, şi-au exprimat dorinţa de a
participa la această conferinţă. Majoritatea au şi reuşit, unii fiind pentru prima dată la o
astfel de întâlnire. Am avut părtaşie din Cuvânt prin seminariile susţinute de familia dragă
nouă, “Omul” Cosman - Gigi şi Adriana (“omul ” însemnând că nu sunt doi ci una în
Hristos). De asemenea a fost o
oportunitate a ne cunoaşte mai
bine, de a mărturisi unii altora
minunile Domnului.
Programul conferinţei a fost
organizat astfel încât am avut
parte atât de seminarii cu teme
deosebit de utile, cât şi de timp
liber pe care unii dintre noi, în
special soţii, l-au fructificat la
maximum prin competiţii sportive:
volei, fotbal, tenis de masă şi
paintball.
Seminariille au tratat subiecte
precum:
1. PREOŢIA BĂRBATULUI ŞI A FEMEII
- preot = făcător de poduri (Exodul 19:5,6)
mai multe fotografii pe www.buletinulsurorilor.ro
- preoţia = “Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un
popor, pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale
Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.” (1 Petru 2-9)
Responsabilitatea pe care o au soţul şi soţia, este de a-L face cunoscut pe
Dumnezeu unul altuia, copiilor, bisericii şi lumii.
17

2. RELANSAREA CĂSNICIEI
- Căsnicia poate fi văzută ca o călătorie într-o ambarcaţiune. Înveţi să navighezi, să faci
faţă situaţiilor apărute, să trăieşti în relaţii… să ai eşecuri sau succese. Pleci ca soţ şi soţie,
încep să se urce copiii, apoi să coboare… fiecare plecând cu barca lui… Rămâi cu cine ai
început călătoria… şi apoi singur… Unii se despart, pleacă… nu le mai place…
Ce fel de model oferim noi acestei lumi? Care este temperatura relaţiei noastre?
Porunca cea mai mare: Caută să te alipeşti de Dumnezeu cu toată fiinţa ta, ca să ţi se
vindece lăuntrul ca să-i iubeşti pe ceilalţi. (vezi Matei 22:34-40)
Dumnezeu cheamă un bărbat şi o femeie într-o relaţie specială de căsătorie, în
care fiecare sunt credincioşi, pentru a se ajuta unul pe altul în procesul de sfinţire.
3. FEMEIA ÎNŢELEAPTĂ
Frica de Domnul este începutul înţelepciunii şi păzirea poruncilor Lui.
Păzirea poruncilor exprimă gradul nostru de ascultare.
Frica de Domnul este atunci când recunosc măreţia, suveranitatea Lui, Îi dau respect;
Frica de Domnul îmi descoperă caracterul lui Dumnezeu;
Frica de Domnul este urârea răului, a minciunii, a necurăţiei;
Frica de Domnul este dragoste, smerenie, credincioşie, mântuirea aproapelui.
• Femeia înţeleaptă are frică de Domnul, se îndrăgosteşte de caracterul Lui.
• Femeia înţeleaptă ştie că este în trecere prin lumea aceasta şi îşi numără bine zilele.
Adevărul, bunătatea, răbdarea, modul cum răspunde, cum se poartă cu un sărac, este
moştenirea lăsată fiilor. Va fi un filtru pentru tot restul vieţii lor.
• Femeia înţeleaptă primeşte mustrarea, învăţătura şi sfaturile, le adună în inimă,
modelând viaţa ei şi apoi dă şi la alţii.
• Femeia înţeleaptă întoarce suflete la Dumnezeu începând cu cei din casa ei, cu
copilaşii şi soţul nemântuit.
• Femeia înţeleaptă este cu cei smeriţi. Recunoaşte că totul este un dar de la Domnul:
abilităţile în gospodărie, chivernisirea banilor, etc. În problemele de conflict este înceată la
mânie şi grabnică să facă pace. Recunoaşte binecuvântarea conflictelor ca fiind
modalitatea de a ni se descoperi carenţele.
• Femeia înţeleaptă identifică procesul sfinţirii iniţiat de Domnul pentru casa ei, se roagă,
sugerează nu dispreţuieşte, motivează, apreciază.
Dumnezeu a pus în noi, femeile, o putere pentru a influenţa lucrurile; depinde de
unde ne tragem resursele. Să veghem ca pacea şi înţelepciunea să nu ne plece.
Pentru a completa această prezentare schematică a conţinutului programului conferinţei,
redau mai jos impresiile surorii Nuţi Ivaşcu, ea fiind dintre partipanţii debutanţi, împreună
cu soţul, Ovidiu şi copiii, Denis şi David.
“Într-o atmosferă caldă şi frumoasă, într-un peisaj deosebit în care ţi-ai fi dorit să rămâi
mult timp admirându-l şi mulţumind lui Dumnezeu pentru creaţia Sa, s-a ţinut conferinţa de
familii. Ne-am bucurat nespus de mult că în acest an am avut prilejul de a participa. În
fiecare an, fratele pastor Dorel Rus, ne-a invitat, iar noi de fiecare dată nu aveam timp.
18

Acum, uitându-mă în urmă la acele zile pline de har, atât de importante pentru viaţa
noastră, aş vrea să mărturisesc că regret fiecare an pierdut, fiecare învăţătură şi sfat ce
putea să ne ajute, prin această lume în care suntem doar nişte călători.
Am strâns în inimă fiecare cuvânt şi, făcându-mi curăţenie în gândurile şi mintea mea,
am conştientizat mai mult că tot ceea ce suntem, suntem datorită dragostei Domnului, că
tot ceea ce avem, avem datorită bunătăţii Lui. Am realizat că trebuie să fim mult mai
mulţumitori cu ceea ce suntem şi cu ceea ce avem. Să-I mulţumim Domnului că putem
respira, că putem înghiţi fiecare strop de apă, că putem vedea zâmbetul copiilor noştri, că
putem simţi îmbrăţişarea soţului sau a soţiei. Să ne bucurăm de fiecare zi dată de Domnul,
ca şi cum ar fi ultima din viaţa noastră, pentru că nu avem nicio garanţie că ziua de mâine
mai poate fi a noastră.
Una din temele acestei conferinţe a fost relaţia părinţi - copii. Acest subiect este foarte
delicat dar îl tratăm de multe ori cu indiferenţă şi nu ne dăm seama că este de o valoare
inestimabilă. Spun asta pentru că suntem atât de prinşi în activităţile noastre de zi cu zi,
încât copiilor noştri le oferim mult prea puţin timp din viaţa noastră. Gândim şi de multe ori
trăim pentru lucrurile pământeşti, uităm că pe acest pământ avem o misiune, iar rolul cel
mai important îl au copiii noştri. Învăţăturile spirituale pe care le dăm şi dragostea cu care îi
înconjurăm este impactul cel mai împortant în această viaţă.
O altă temă, a fost relaţia dintre soţ şi soţie. Relaţia cea mai frumosă de pe acest
pământ, atunci când îl chemăm pe Dumnezeu permanent în familia noastră. Mi-a plăcut
enorm de mult când sora Adriana ne-a sfătuit, ne-a învăţat să fim soţii înţelepte. Să căutăm
tot timpul pacea şi liniştea căminului nostru, să ne încăpăţânăm în a-l iubi pe soţul nostru şi
a-l ajuta în procesul de sfinţire. Soţul la rândul lui să-şi iubească soţia, să o ajute să mergă
pe direcţia bună şi să o proteje. Completarea reciprocă este calea fericirii şi a înţelegerii.
În permanenţă trebuie să fim în dependenţă totală de Dumnezeu ca să putem vindeca
ceea ce ne doare.
Aceste învăţături ce le-am primit, pot spune că pentru mine personal au avut un impact
puternic în relaţia cu soţul şi cu copiii noştri, iar spiritual am mai urcat o treaptă.”
Alături de Nuţi, am putea exprima fiecare familie aprecierea legată de eficienţa acestei
întâlniri, de influenţa benefică a învăţăturilor şi sfaturilor concrete primite. Dorim însă, să
mulţumim în primul rând fratelui pastor Dorel Rus, pentru implicarea şi suportul său. La fel
cum am făcut în timpul conferinţei când i-am oferit în dar “o rugăciune”, alături de un dar
simbolic de apreciere, tot aşa să-l susţinem mereu în rugăciune pentru toate relaţiile în
care se află: relaţia cu Domnul, cu familia, cu biserica, cu oamenii.
Nu pot încheia fără să nu mulţumesc, în numele tuturor, familiei Ţiprigan Nelu şi Angela,
pentru dragostea şi dăruirea arătată şi de această dată în organizarea conferinţei. De
asemenea, mulţumim tuturor celor care au sprijinit financiar această lucrare, facilitând
astfel prezenţa la conferinţă şi a altor familii. Adresăm mulţumiri şi surorii Tiţa Şarba care
cu dragoste şi răbdare s-a îngrijit de copiii prezenţi, oferind ore de linişte părinţilor la
seminarii. Tuturor, Domnul promite că va răsplăti credincioşia şi slujirea voastră.
Personal, doresc ca aceste câteva rânduri cu spicuiri din învăţăturile de inspiraţie divină
primite, să vă folosească dragi cititori. Să le aplicaţi în relaţiile de familie în care Dumnezeu
v-a aşezat. Să fie o provocare de a participa la astfel de întâlniri atât în biserică cât şi în
deplasare cu scopul de a sfinţi familia. Pentru că familia înseamnă egalitate desăvârşită,
înseamnă respect, realitate, adevăr şi bunătate, înseamnă o zi de odihnă continuă în inimă,
înseamnă sacrificiu din iubire.
Mari Crişan
19

D o v l e a c u l ...
Mesager umflat şi destoinic al toamnei
târzii - dovleacul (Cucurbita maxima) face
parte dintr-o familie numeroasă, cu cel puţin
30 de fraţi, între care pepenele, dovlecelul
şi castravetele se află la loc de frunte.
De culoare galbenă sau portocalie, miezul
lui este savuros, iar seminţele - prăjite şi
sărate - sunt un "fel" autentic românesc .
Tratamente interne cu dovleac
Constipaţie. Se dau pe răzătoare
300-400 g de dovleac crud şi se mănâncă
zilnic, pe stomacul gol, cu puţin ulei
nerafinat sau amestecat cu o lingură de
tărâţe cernută prin sita de mălai şi prăjită
puţin pe tigaie uscată (fără ulei). Se adaugă
şi o linguriţă de seminţe de in, făcute
pulbere în râşniţa de cafea.
Obezitate. Supraponderalilor le vor fi de
mare folos dietele cu 1,5 kg de dovleac pe
zi, fiert sau copt la cuptor. Se mănâncă
împărţit în 5 doze, cald sau rece. Se poate
servi stropit cu suc de grepfruit sau lămâie.
Pentru arderea mai rapidă a grasimilor se
condimentează cu boia de ardei iute.
Insomnie. Cred ca vi se întâmplă adesea
să veniţi acasă obosiţi de la muncă, visând
la un somn adânc şi odihnitor. Dar când vă
culcaţi, somnul nu mai vine ore întregi.
Încercaţi o metodă bătrânească: se beau
înainte de culcare 50 ml de suc de dovleac
proaspăt, amestecat cu o linguriţă de miere
de albine. Tratamentul are şi o reacţie
secundară placută: puteţi să scăpaţi de
pungile de sub ochi, care apar în timpul
somnului.
20
Pagina sănătăţii
Seminţele de dovleac
Seminţele de dovleac sunt probabil cel
mai cunoscut leac popular pentru
eliminarea viermilor intestinali şi
vindecarea afecţiunilor de prostată.
În cazul oxiurilor şi al limbricilor, li se
recomandă în special copiilor, deoarece
nu sunt toxice şi nu afectează organismele
în creştere. Pentru mărirea efectului, se
consumă în combinaţie cu purgative
naturale, de exemplu cu ulei de ricin.
Pentru adulţi se prepară ulei din seminţe.
Se pisează bine un păhăruţ de seminţe,
se amestecă cu 5 păhăruţe (de aceiaşi
mărime) de ulei de floarea-soarelui
fierbinte, se toarnă într-un termos unde se
lasă 2-3 zile. Se consumă o lingură
dimineaţa şi una seara, cu 20-30 de
minute înainte de masă.
Miezul din mijlocul dovleacului de care
sunt prinse seminţele este folosit, de sute
de ani, în medicina populară, pentru
tratarea rănilor, a eczemelor, arsurilor,
coşurilor, panariţiului unghial.
Contraindicaţii
Consumarea dovleacului crud este
contraindicată persoanelor cu gastrită, cu
aciditatea sucului gastric scăzută, cu ulcer
gastric şi cu diabet avansat. Persoanele
care suferă de balonări şi cei care se află
în perioada acutizării (agravării) bolilor
cronice ale stomacului trebuie să
folosească dovleacul cu precauţie.
sursa: www.formula-as.ro

P i e p t d e p u i u m p l u t
21
Pagina gospodinei
Ingrediente: 4 bucăţi piept de pui, o ceapă, 2 ouă, 4 linguri delicat, 2 linguri mazăre,
3 linguri ulei, sare şi piper, o lingură pătrunjel verde.
Modul de preparare: Pieptul de pui se dezosează şi se bate puţin (sfat: pentru a nu se
rupe, pieptul de pui se înveleşte în pungă sau folie transparentă şi apoi se bate). Ceapa se
pune la înăbuşit. Bucăţelele mici care s-au rupt în timpul dezosării se pun peste ceapă. Se
amestecă legumele cu un ou, sare, piper, delicat şi pătrunjel tocat fin. Un pic din această
compoziţie se pune pe mijlocul feliilor de pui. Al doilea ou se fierbe tare, se taie în patru şi
se aşează în mijlocul fiecărei felii, peste amestecul de legume. Bucăţile de piept umplut se
ruleaza, se ung cu ulei şi un pic de paprika şi se pun la prăjit. Poftă bună!
T o r t a l b d e b e z e a
Trei albuşe se bat bine cu 280 g zahăr şi o linguriţă de oţet. Când este spuma foarte tare
se adaugă 200 g nuci prăjite şi tăiate feliuţe. Se coace într-o formă tapetată şi cât este cald
se taie în două dealatul.
Crema: cele trei galbenuşe rămase de la blat plus 2 ouă întregi, 6-7 linguri zahăr, 1-2
linguri cacao sau ciocolată rasă, 100 g lapte, toate se fierb , amestecând până se îngroaşă
ca o smântână. Se răceşte şi se amestecă cu 1 pachet unt frecat spumă. Se umple blatul
cu această cremă şi se ornează după preferinţă. Poftă bună!
Ş t i a ţ i c ă ?
În general mesele “fără probleme” sunt:
- fripturi de carne slabă (pui, viţel, vită) combinate cu salate de legume crude, legume
fierte sau grătar;
- peşte slab+ legume fierte sau la grătar;
- ouă (fierte sau ochiuri) combinate cu salate crude sau fierte;
- salate de leguminoase;
- pâine neagră sau cereale complete;
- lactate (dar numai degresate) – iaurt, brânzeturi slabe;
- fructe;
- supe de legume, dar fără adaos de tăiţei sau găluşte;
- puţină ciocolată menaj (neagră).
rubrică realizată de Mimi Baciu

Ştiri şi anunţuri
1. Lunar, grupul de surori din biserica noastră format din, Valerica
Ianaş, Dora Gândila, Aurica Gabor, Stela Stan, Lavinia Dulău,
Buiciuc Daniela va merge la Penitenciarul din Timişoara pentru a
duce mesajul Evangheliei celor închişi acolo. Să ne rugăm pentru
descătuşarea sufletelor şi mântuirea tuturor care ascultă Cuvântul vieţii.
2. Chemăm Biserica să susţină în rugăciune cauza surorilor greu încercate prin suferinţă:
Jurj Niculina, Ilcău Elena, Olaru Lucia, Bat Lucica, Trif Anuţa, Sârbovan Catiţa, Lozoc
Viorica şi familia Robu-Zan.
3. Spunem un bun venit celei mai tinere familii din Biserica Speranţa:
familia Papană Paul şi Isabela (Romaşcu) căsătoriţi în 27 septembrie 2008.
În 25 octombrie 2008, am fost părtaşi la bucuria surorii
noastre Stela Stan, la nunta fiului ei Ciprian. Domnul să
binecuvinteze şi familia Stan Ciprian şi Mirela (Conea),
membrii în Biserica Golgota.
Acum când marea călătorie a vieţii voastre de abia începe,
nu uitaţi: sa vă iubiţi mereu, sa vă iertaţi mereu, să dăruiţi
mereu necondiţionat. Fie ca drumul vostru să fie cât mai
frumos.
4. În fiecare zi de luni, după Cina Domnului, chemăm toate mamele din biserică la
întâlnirea - Mame în rugăciune. Prezentul şi viitorul copiilor noştri, depind de ceea ce facem
noi acum ca părinţi. „Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.” (Iacov 5:16 b)
5. Anunţăm reluarea grupelor de studiu biblic, rugăciune şi părtăşie, începerea unor
noi teme de studiu pentru surori. Este minunat să fim împreună pentru a învăţa din
Cuvântul lui Dumnezeu metode eficiente de slujire în familiile noastre şi de creştere
spirituală. Aşteptăm doritoarele să ne contacteze şi să ni se alăture.
NOU !!!
6. Doreşti să dai o mână de ajutor?! Avem în biserica noastră mai
multe familii care au nevoie de ajutorul tău. Pot fi donate în special
alimente neperisabile (care pot fi depozitate pe lungă durată).
„Cămara Domnului” se doreşte a fi folosită la vizitele la domiciliu
făcute de surorile din departamentul social. Când ne umplem
coşurile în supermarket-uri, să dăruim şi acestei cămări câteva
produse. Persoana de contact: Ligia Rus
„Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă.” (Matei 5:7)
22

7. În data de 26 octombrie 2008, a avut loc
în biserica noastră un botez nou
testamental. Împărăţia lui Dumnezeu s-a
marit cu încă suflete care, prin măturisirea
publică a credinţei din inimă, aparţin de
acum Dumnezeului adevărat. Bun venit celor
mai tineri membrii ai bisericii noastre:
Căvăcean Tabita, Grigoraş Andreea
Ionela, Zăgrean Daniela, Beldeanu
Adelina (Dudeştii Noi), Morar Livia,
Mengher Melania Maria, Gligor Andrei
Simon, Tătar Cornel Flavius, Moza Daniel
Cristian, Bobârsc Viorel (Utvin).
Zilele surorilor
A păşi prin credinţă, înseamnă a merge pe mâna Lui Dumnezeu 100%, şi atunci
când toate şansele vizibile spun contrariul. Înseamnă a umbla pe apă, ştiind că sub tine
există o imensă masă lichidă iar furtuna s-a deslănţuit, ştiind că aceasta nu este abilitatea
ta ci slăbiciunea ta. Înseamnă a plana în gol, de la mare înălţime, fără paraşută,
bazându-te nu pe controlul tău ci pe capacitatea Domnului de a te susţine şi nu doar atât,
ci să găseşti plăcerea şi relaxarea de a admira peisajul în timp ce Domnul se ocupă de
transport.
LA MULŢI ANI surorilor născute în lunile:
NOIEMBRIE
PARTENE CRISTINA………….1
GLIGOR CORNELIA…………..2
MIHAI DORA……………………4
IFRIM NINA……………………..6
MUREŞAN LAVINIA…………..9
DEMIAN VIDA…………………10
CIUMA MANUELA……………11
BAT LUCIA…………………….13
SILAGHI MARIANA…………..18
TRIPONESCU MARIA………..19
RADIN EMILIA……………………1
MIHOC SILVIA…………………..4
PISMAŞ MĂRIOARA LUCIA….5
OZARCHEVICI IRINA…………..8
JURJ NICULINA………………..10
ANGHEL RODICA MANUELA..11
DECEMBRIE
GOIA ANA………………………………19
CIRŢ DORINA…………………………..19
HUŞULEI DANIELA LUCIA…………..20
ASOLTANEI NICOLETA……………...22
BINA ELENA……………………………26
DEMIAN LAURA……………………….27
ZSUTINA ROZALIA……………………27
COMAN MARIA OANA………………27
PAPANĂ AURELIA……………………29
MIRĂUŢĂ NAOMI………………………30
OZARCHEVICI MARIA………………12
RADOVAN MARIANA……………….14
CORNEA EUGENIA………………….17
POPOVICI EMILIA…………………….17
LOGA BIANCA CRISTINA………….19
IANAŞ ALINA………………………….21
TAMAŞ ILEANA………………………..24
“Domnul mi Se arată de departe: ‘Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea
îţi păstrez bunătatea Mea!’ ” (Ieremia 31:3)
23
rubrică realizată de Alina Ianaş

Doamne, Tu mă cercetezi de aproape
şi-mi cunoşti adâncile, sufleteştile ape…
Ştii când ispitele înfrâng zăgazurile,
ştii toate bucuriile şi toate necazurile,
ştii cântecul, dorul şi visele,
ştii amintirile mele, ucisele,
ştii picăturile înalte şi căile,
ştii gheţurile şi văpăile.
Ştii când mă arde trufia,
tăgăduindu-ţi Cerul şi sfidând Veşnicia;
ştii când fărdelegea m-apasă
ca o pâclă amară şi deasă;
ştii când mă urc şi când mă prăbuşesc
în neputinţa omului firesc -
Încotro mă voi duce departe de Tine?
La cine voi alerga, Doamne, la cine?
Spre care zări paşii goni-vor şi unde
să-ncerc, de ochiul Tău, a mă ascunde?
Ca şi pe Cain odinioară,
osânda conştiinţei mă doboară.
N-am tihnă, n-am puteri, n-am adăpost -
sunt doar o biată navă fără rost,
ce-alunecă-ncărcată de păcate
pe valurile vieţii zbuciumate…
Doamne,Tu mă cercetezi de aproape;
nu lăsa întunericul să mă-ngroape.
Răpeşte-mă, Doamne păcatului,
pune piedici Vrăjmaşului, blestematului,
strecoară-mi dragostea, înfloreşte-mi grădinile
şi-nalţă-mă, Doamne, şi creşte-mă,
cu naşterea-a doua-nnoieşte-mă,
să-ţi pot cânta slavă cu îngerii,
chiar şi-n valea aceasta, a plângerii…
24
PSALM de Simion Cubolta