Teza doctorat (pdf) - Universitatea Tehnică

4.3.3.7. Detectarea fricativelor sonore
77
Cap. 4. Analiza semnalului vocal
Algoritmul de detectare a fricativelor sonore deviază faţă de detectorul standard, deşi
calculează estimările caracteristicilor din valori de praguri fixe. Primul pas în detectarea
fricativelor sonore este o preaccentuare a răspunsului în frecvenţă a filtrului format de
coeficienţii LPC. Preaccentuarea se face printr-o funcţie pondere W în domeniul frecvenţă astfel
[Chi00]:
m
j
m
256 W ( e )
256
, cu 0 ≤ m ≤ 255 (4.40)
Răspunsul în frecvenţă (preemfazat) pentru cadrul i, Ĥi , este [Chi00]:
Ĥi
( e
m
j
256
m
j
m
j
256
256
) W ( e ) H ( e ) , pentru 0 ≤ m ≤255 (4.41)
unde Hi este calculat din ecuaţia (4.19) pentru cadrul i cu G=1.
i
Frecvenţa mediană a răspunsului în frecvenţă preemfazat, MF(i), se calculează pentru
fiecare cadru astfel [Chi00]:
1
MF(
i)
H
255
total(
i)
m0
m Fs
( | H i ( e
256 2
unde: - Fs= 10 KHz,
- i este indexul cadrului,
- Htotal(i) este dat pentru cadru [Chi00]:
255
Htotal(i) = | m0
H
m
j
256
i ( ) | e
m
j
256
) |)
(4.42)
(4.43)
Spre deosebire de cazurile anterioare, unde filtrul median de netezire era de ordinul 5,
MF(i) este netezit de un filtru median de ordinul trei. Estimarea frecvenţei înalte HFS(i) este
calculată pentru fiecare cadru după cum urmează [Chi00]:
1,
MF(
i)
T
upper
HFS(i)
0,
MF(
i)
T
lower
MF(
i)
T
lower Tlower
MF(
i)
T
,
T
upper T
lower
upper
(4.44)
unde Tupper= 3200 şi Tlower = 240. Valorile de prag sunt determinate empiric.