Teza doctorat (pdf) - Universitatea Tehnică

50
Cap. 3. Procesarea digitală a semnalului vocal
Tabelul 3.2 indică frecvenţele fundamentale medii caracteristice fiecărui segment.
Procentele sunt calculate relativ la segmentul median:
Tabelul 3.2. Frecvenţele specifice segmentelor vocale
Atac
(Hz)
(%)
Median
(Hz)
(%)
Cădere
(Hz)
(%)
A 120 110 109 100 124 114
E 112 106 106 100 117 110
I 130 115 113 100 123 109
O 118 109 108 100 119 110
U 116 117 99 100 99 100
Se observă că frecvenţa medie a segmentelor de atac şi de cădere sunt cu circa 10% mai
mari decât fecvenţa segmentului median, care defineşte sunetul vocalei.
Acest lucru este valabil şi în cazul în care vocalele apar la începutul, respectiv la sfârşitul
unui cuvânt rostit izolat. În primul caz, amplitudinea creşte de la zero la valoarea maximă într-un
interval de timp de 30% din durata vocalei, timp în care fecvenţa medie este mai mare cu 10%
faţă de frecvenţa vocalei. În cazul în care vocala apare la sfârşitul cuvântului, pe aceeaşi durată
de timp se petrece fenomenul invers: amplitudinea scade, dar cu aceeaşi creştere de frecvenţă.
b) Sunetele vocalice rostite în silabe accentuate
În cadrul acestui set de experimente s-au efectuat studii legate de comportarea vocalelor
atunci când sunt rostite accentuat (făcând parte din silabe accentuate ale unor cuvinte) faţă de
situaţia când sunt rostite în mod obişnuit, neaccentuat. S-a constatat că ele se comportă diferit în
cele două situaţii prin modificarea amplitudinii, frecvenţei fundamentale şi duratei vocalice pe
parcursul rostirii.
Spre exemplificare s-a ales cazul rostirii silabelor /MA/, /ME/, /MI/, /MO/, /MU/ la
modul neaccentuat, cât şi la modul accentuat.
Figura 3.74. Silaba MA neaccentuată.
Frecvenţa fundamentală este aproximativ
constantă, egală cu 102 Hz.
Figura 3.75. Silaba MA accentuată. Se
observă creşterea amplitudinii, frecvenţei
şi duratei rostirii silabice. Frecvenţa
variază de la 113 la 121 Hz.