Teza doctorat (pdf) - Universitatea Tehnică
Teza doctorat (pdf) - Universitatea Tehnică Teza doctorat (pdf) - Universitatea Tehnică
Faringe nazal Vălul palatin Faringe oral Epiglotă Faringe Laringe Cavitatea nazală Limbă Esofag Corzile vocale Trahee 2.4. Formarea sunetelor 8 Cap. 2. Modalitatea producerii vorbirii Mecanismul producerii vorbirii implică următoarele elemente: (1) plămânii şi diafragma, care generează energia necesară (presiunea aerului), (2) corzile vocale, care sunt puse în vibraţie de circulaţia aerului şi care vor determina frecvenţa de bază a sunetului, (3) laringele, faringele, epiglota, faringele oral, vălul palatin, faringele nazal, cavitatea nazală şi limba, elemente care modulează într-un mod specific fluxul de aer emis. Figura 2.4. Elementele producerii vorbirii [Nav05] Aşa cum s-a arătat anterior, sunetele sonore - precum vocalele - sunt formate prin modificarea frecvenţelor de rezonanţă ale tractului vocal prin intermediul articulatorilor. În figura următoare sunt ilustrate câteva exemple referitor la producerea sunetelor vocalice /A/, /I/, /U/, precum şi spectrele asociate. Vârfurile spectrale corespund formanţilor (figura 2.5). vocala [ A ] vocala [ I ] vocala [ U ] Figura 2.5. Formarea sunetelor vocalice ([Fan60], [Ben76]) Figurile din stânga corespund modului de articulare asociat rostirii celor trei vocale /A/, /I/, /U/, şi au fost adaptate după lucrarea lui Gunnar Fant "Acoustic theory of speech production" [Fan60]. Imaginile au fost produse prin înregistrarea structurii faciale cu raze X în timpul vorbirii. Figurile din dreapta prezintă diferenţele ce apar în configuraţia formanţilor vocalelor. În procesul receptării sunetelor, urechea internă va acţiona ca un analizor spectral şi va distinge cele trei tipuri de vocale pe baza diferenţelor dintre formanţi. Datorită originii lor (frecvenţele de rezonanţă ale tractului vocal), formanţii tind să rămână aceiaşi la diferite tonalităţi ale vocii – când frecvenţa fundamentală a sunetului se modifică [Nav05].
9 Cap. 2. Modalitatea producerii vorbirii Formanţii ce apar în sunetul vocii sunt foarte importanţi deoarece ei sunt componentele esenţiale care dau inteligibilitatea vocii. Astfel, faptul că noi distingem sunetele vocalice între ele se datorează diferenţelor în valoarea frecvenţelor primilor trei formanţi ai vocalelor. Pentru o voce masculină, respectiv feminină, primii formanţi se găsesc într-o plajă de frecvenţe ce se poate determina experimental. De exemplu, pentru o voce masculină care rosteşte vocala /A/, plajele de frecvenţe sunt următoarele: formantul 1: 150-850 Hz formantul 2: 500-2500 Hz formantul 3: 1500-3500 Hz formantul 4: 2500-4800 Hz Figura 2.6. Fomanţii vocalei /A/ [Nav05] Frecvenţa formanţilor este determinată de procesul articulării vorbirii. Deschiderea maxilarului, care contractă tractul vocal în porţiunea glotală şi îl dilată în zona vârfului limbii, are un rol preponderent în stabilirea valorii primului formant. Frecvenţa primului formant creşte pe măsură ce creşte deschiderea maxilarului. Formantul al doilea depinde de forma şi structura anatomică a limbii, iar cel de-al treilea formant de poziţia vârfului limbii. 2.5. Auzul uman şi percepţia sunetelor Auzul uman este bazat pe un organ de simţ extrem de complex, urechea, care este alcătuită din trei componente: urechea externă, urechea mijlocie şi cea internă. Urechea externă este alcătuită din două părţi: lobul vizibil şi cartilajul ataşat de cap, şi canalul auditiv - un tub cu un diametru de aproximativ 0.5 cm şi care pătrunde în interiorul capului aproximativ 3 cm. Aceste structuri direcţionează sunetele înconjurătoare la organele sensibile ale urechii mijlocii şi interne care sunt situate în sigurantă în interiorul craniului. Spre capătul canalului auditiv se întinde o membrană fină numită membrană timpanică sau timpan, care vibrează la impactul sunetelor [Nav05]. Canalul auditiv Urechea medie Timpanul Trompa lui Eustache Canalele semicirculare Figura 2.7. Structura urechii umane [Nav05] vocala [ A ] Nervul auditiv Cohlea
- Page 1: FACULTATEA DE ELECTRONICĂ, TELECOM
- Page 4 and 5: 4. Analiza semnalului vocal .......
- Page 6 and 7: 6. Metode de sinteză de voce......
- Page 9 and 10: Lista de abrevieri ADPCM - Adaptive
- Page 11 and 12: Figura 3.17. Vocala A1. Se observă
- Page 13 and 14: Figura 3.63. Vocala E porţiunea me
- Page 15 and 16: Figura 4.57. Asocierea foneme-regiu
- Page 17: Lista de tabele Tabelul 2.1. Relaţ
- Page 20 and 21: 2 Cap. 1. Introducere Se prezintă
- Page 22 and 23: 4 Cap. 1. Introducere Autorul tezei
- Page 24 and 25: 2. Modalitatea producerii vorbirii
- Page 28 and 29: 10 Cap. 2. Modalitatea producerii v
- Page 30 and 31: 12 Cap. 2. Modalitatea producerii v
- Page 32 and 33: 14 Cap. 2. Modalitatea producerii v
- Page 34 and 35: 16 Cap. 2. Modalitatea producerii v
- Page 36 and 37: 2.7.1.2. Efectele tractului vocal 1
- Page 38 and 39: 20 Cap. 3. Procesarea digitală a s
- Page 40 and 41: 22 Cap. 3. Procesarea digitală a s
- Page 42 and 43: 24 Cap. 3. Procesarea digitală a s
- Page 44 and 45: 3.2.1.1.1. Facilităţi de ordin ge
- Page 46 and 47: 28 Cap. 3. Procesarea digitală a s
- Page 48 and 49: 30 Cap. 3. Procesarea digitală a s
- Page 50 and 51: 1) Analiza spectrală a vocalelor p
- Page 52 and 53: 3) Analiza spectrală a sunetelor e
- Page 54 and 55: Figura 3.25. Cazul A. Semnalul x(t)
- Page 56 and 57: Figura 3.31. Cazul C. Semnal audio
- Page 58 and 59: Figura 3.39. Litera A din cuvântul
- Page 60 and 61: 11) Analiza spectrală a sunetelor
- Page 62 and 63: Figura 3.55. Vocala U -FM. In acest
- Page 64 and 65: 46 Cap. 3. Procesarea digitală a s
- Page 66 and 67: Vocala O : Figura 3.68. Vocala O se
- Page 68 and 69: 50 Cap. 3. Procesarea digitală a s
- Page 70 and 71: 52 Cap. 3. Procesarea digitală a s
- Page 72 and 73: 4. Analiza semnalului vocal După p
- Page 74 and 75: Figura 4.2. Structura spectrală a
Faringe<br />
nazal<br />
Vălul<br />
palatin<br />
Faringe<br />
oral<br />
Epiglotă<br />
Faringe<br />
Laringe<br />
Cavitatea<br />
nazală<br />
Limbă<br />
Esofag Corzile vocale<br />
Trahee<br />
2.4. Formarea sunetelor<br />
8<br />
Cap. 2. Modalitatea producerii vorbirii<br />
Mecanismul producerii vorbirii implică<br />
următoarele elemente:<br />
(1) plămânii şi diafragma, care generează<br />
energia necesară (presiunea aerului),<br />
(2) corzile vocale, care sunt puse în vibraţie de<br />
circulaţia aerului şi care vor determina frecvenţa de<br />
bază a sunetului,<br />
(3) laringele, faringele, epiglota, faringele oral,<br />
vălul palatin, faringele nazal, cavitatea nazală şi<br />
limba, elemente care modulează într-un mod specific<br />
fluxul de aer emis.<br />
Figura 2.4. Elementele producerii vorbirii [Nav05]<br />
Aşa cum s-a arătat anterior, sunetele sonore - precum vocalele - sunt formate prin<br />
modificarea frecvenţelor de rezonanţă ale tractului vocal prin intermediul articulatorilor. În<br />
figura următoare sunt ilustrate câteva exemple referitor la producerea sunetelor vocalice /A/, /I/,<br />
/U/, precum şi spectrele asociate. Vârfurile spectrale corespund formanţilor (figura 2.5).<br />
vocala [ A ]<br />
vocala [ I ]<br />
vocala [ U ]<br />
Figura 2.5. Formarea sunetelor vocalice ([Fan60], [Ben76])<br />
Figurile din stânga corespund modului de articulare asociat rostirii celor trei vocale /A/,<br />
/I/, /U/, şi au fost adaptate după lucrarea lui Gunnar Fant "Acoustic theory of speech production"<br />
[Fan60]. Imaginile au fost produse prin înregistrarea structurii faciale cu raze X în timpul vorbirii.<br />
Figurile din dreapta prezintă diferenţele ce apar în configuraţia formanţilor vocalelor.<br />
În procesul receptării sunetelor, urechea internă va acţiona ca un analizor spectral şi va<br />
distinge cele trei tipuri de vocale pe baza diferenţelor dintre formanţi. Datorită originii lor<br />
(frecvenţele de rezonanţă ale tractului vocal), formanţii tind să rămână aceiaşi la diferite tonalităţi<br />
ale vocii – când frecvenţa fundamentală a sunetului se modifică [Nav05].
Change language