Teza doctorat (pdf) - Universitatea Tehnică

134
Cap. 4. Analiza semnalului vocal
4.8.3. Rezultate obţinute în urma aplicării metodei propuse de asociere
foneme-regiuni
Pentru un anumit vorbitor, rezultatele asocierii dintre şirul de foneme de la intrare şi setul
de regiuni din semnalul vocal depind de doi factori:
1. Modul de segmentare al semnalului vocal.
2. Setul de reguli de asociere corespunzător acelui vorbitor.
Am văzut că segmentarea semnalului vocal cu metoda propusă de autor împarte semnalul
în 10 clase de regiuni distincte, frontierele dintre regiuni fiind bine delimitate. Problema cea mai
delicată o constituie construirea setului de reguli de asociere pentru vorbitorul considerat.
Proiectarea setului de reguli se face folosind un corpus de înregistrări ale vorbitorului, pe baza
căruia se scriu regulile pentru fiecare grup de foneme care prezintă o rostire distinctă.
Odată ce a fost scris un set de reguli pentru un vorbitor, transcrierea sa pentru un altul se
face mai uşor, modificând doar elementele de durată şi eventual tipul de regiuni asociate pentru
fiecare grup de foneme. Autorul a proiectat mai întâi un set de reguli pentru un vorbitor
masculin, ce a fost apoi uşor adaptat şi pentru un vorbitor feminin.
În urma aplicării metodei proprii de asociere foneme-regiuni, problemă întrucâtva mai
simplă decât recunoaşterea fonemelor direct din semnalul vocal, s-a constatat că aceste
constrângeri de durată şi formă de semnal sunt suficiente pentru a face o asociere corectă.
Desigur că este necesară o proiectare atentă a regulilor.
S-a constatat că setul de reguli proiectat asigură o asociere corectă dintre foneme şi
regiuni, cu erori mici care apar doar în cazul când în semnal apar regiuni tranzitorii succesive de
durată scurtă. Unele dintre aceste regiuni pot fi puse în corespondenţă cu grupul de foneme
considerat (dacă respectă condiţiile de durată), sau pot fi incluse în tranziţiile intrafonematice,
fapt care nu are o importanţă deosebită, ţinând cont că de obicei procesul de asociere foneme-
regiuni se face pentru detectarea unor unităţi fonetice de tip grup de foneme, şi nu pentru foneme
singulare. Acesta este şi cazul lucrării de faţă, în care s-a utilizat o abordare bazată pe silabe.
Ca un fapt interesant care s-a constatat pe măsura proiectării setului de reguli, dacă o
anumită regulă de asociere lipsea din set, procesul de asociere automată se oprea exact la grupul
de foneme care nu avea regula corectă, şi nu avansa cu o asociere greşită. Acest fapt a constituit
un avantaj în procesul proiectării regulilor, şi demonstrează că aceste constrângeri bazate pe
durată şi tip de regiune sunt valide.
În continuare se prezintă comparativ rezultatele aplicării metodei de asociere foneme-
regiuni asupra unei fraze rostite de un vorbitor masculin (figura 4.57), respectiv asupra unei fraze
rostite de un vorbitor feminin (figura 4.58).