Teza doctorat (pdf) - Universitatea Tehnică

130
Cap. 4. Analiza semnalului vocal
Astfel, pentru fiecare grup fonetic care a fost potrivit cu o regulă prin pattern matching,
se încearcă asocierea cu o regiune sau o serie de regiuni consecutive care respectă condiţiile
specificate de acea regulă. Aceste condiţii se referă la lungimea minimă şi maximă pe care
trebuie să o aibă regiunea sau secvenţa de regiuni, precum şi la tipul regiunilor.
Fiecare vorbitor prezintă anumite tipare în care se incadrează rostirea lui. Astfel, fiecare
fonemă, vocală sau consoană, va avea propriile caracteristici în ceea ce priveşte: (1) durata
rostirii şi (2) forma semnalului, aflată în concordanţă cu un anumit tip de regiune detectată din
semnalul vorbit.
Toate aceste caracteristici trebuie evidenţiate în setul de reguli care va fi proiectat, astfel
încât să se respecte anumite limite în ceea ce priveşte durata, respectiv anumite tipuri generice de
regiuni în ceea ce priveşte forma de semnal.
Uneori pentru o anumită fonemă sau un acelaşi grup de foneme trebuie scrise mai multe
reguli (rareori mai mult de două sau trei), care să specifice toate instanţele (formele concrete)
care se caută în semnal. La sfârşitul fiecărui grup de reguli trebuie invocată primitiva
TestUnput() pentru a indica faptul că au fost efectuate toate încercările de potrivire pentru
grupul fonetic curent. Dacă analizorul ajunge la această regulă şi nu o validează (nu găseşte nici
o potrivire pentru grupul fonetic curent), atunci se revine la secvenţa fonetică anterioară pentru a
încerca o nouă potrivire.
Avantajul acestei abordări cu privire la asocierea foneme-regiuni, abordare bazată pe
reguli de asociere, este următoarea: odată scris un set de reguli pentru un vorbitor, el va putea fi
adaptat cu uşurinţă pentru un altul rescriind doar condiţiile de validare pentru grupurile
fonematice; în general, vor trebui modificate duratele fonemelor, precum şi unele caracteristici
pentru regiuni.
Setul de reguli prezentat a fost proiectat iniţial pentru un vorbitor masculin şi apoi a fost
extins şi pentru un vorbitor feminin.
A. Pentru duratele fonemelor s-a folosit următoarea notaţie:
L_ ,
unde: specifică fonema sau categoria fonematică respectivă,
de exemplu: VOC vocală, CONS consoană, D fonema /d/
specifică durata minimă (n=1), respectiv maximă (n=2) a fonemei
În tabelul 4.9 se prezintă duratele rostirii pentru diferite grupuri de foneme :
B. Pentru tipurile de regiuni avem următoarele notaţii:
- R_LIN - Regiune de linişte sau linişte nesonoră
- R_VOC - Regiune de tip vocală sonoră
- R_CONS - Regiune de tip consoană nesonoră
- R_ZT – Zonă tranzitorie: poate fi o regiune de tip tranzitorie, tranzitorie
densă, de tip salt, sau o regiune neregulată scurtă
- R_ANY – orice tip de regiune