Asimov – Cavernele de Otel - CARTE BUNA

tighelul diamagnetic se desfăcu pe toat ă lungimea sa. Apă ru un
braţ neted, musculos şi aparent complet omenesc. Firişoarele de
păr, scurte şi roşcate, erau exact ceea ce te-ai fi aşteptat de la
un bărbat, atât ca distribuţie,
cât şi ca număr. – Şi ce-i cu asta? făcu Baley.
R. Daneel prinse buricul degetului mijlociu drept între degetul
mare şi arătă torul mâinii stângi. Baley nu putu distinge detaliile
exacte ale mişcărilor care urmar ă.
Îns ă, la fel cum ţesătura mânecii se desfă cuse atunci când
câmpul diamagnetic al cusă turii sale fusese întrerupt, acum
braţul în sine se desfăcu în dou ă.
Sub un strat subţire de material similar că rnii, se vedea
albastru-cenuşiul mătuit al tijelor, cablurilor şi articulaţiilor din
oţel inoxidabil.
– Vreţi s ă examinaţi
mai îndeaproape componentele lui
Daneel, domnule Baley? întreb ă politicos Fastolfe.
Baley de abia putu să-l aud ă, asurzit de zumzetul din urechi şi
de explozia brusc ă de râs ascuţit
şi isteric a comisarului.
98