Asimov – Cavernele de Otel - CARTE BUNA

motiv, nu trebuie s ă confundaţi
justiţia dumneavoastr ă cu cea a
lui R. Daneel.
Detectivul se întoarse brusc spre R. Daneel şi rosti:
– Azi-noapte ai părăsit apartamentul meu.
– Aşa este. Regret dac ă ieşirea
mea ţi-a tulburat odihna.
– Unde te-ai dus?
– La Personalul pentru bărbaţi. Pentru o clip ă, Baley ezit ă. Era ră spunsul despre care decisese
deja c ă reprezenta adevărul, dar nu se aşteptase
să-l primească
din partea lui R. Daneel. Deşi tot mai multe dintre certitudini îi
erau spulberate, se menţinu ferm pe poziţie. Comisarul privea
atent, deplasând ochii înapoia lentilelor, de la un vorbitor la
celălalt. Baley nu mai putea s ă bat ă în retragere acum, indiferent
ce sofisme ar fi fost utilizate împotriva sa. Trebuia să-şi susţină
argumentaţia.
– Ajungând în Secţiunea mea, spuse detectivul, el a insistat să
intre în Personal o dat ă cu mine. Pretextul folosit a fost mai
degrab ă pueril. În timpul nopţii
a pără sit apartamentul pentru a
merge din nou la Personal, aşa cum tocmai a recunoscut. Dacă
ar fi fost om, aş fi spus c ă avea toate motivele şi drepturile s-o
fac ă. Evident. Ca robot îns ă, vizitarea Personalului a fost lipsită
de logic ă. Concluzia poate fi doar c ă el este om.
Fastolfe aprob ă din cap, totuşi
nu păru deloc dezarmat.
– Foarte interesant, spuse el. Poate c ă ar fi bine să-l întrebă m
pe Daneel de ce a vizitat Personalul azi-noapte.
Enderby se aplec ă puţin
în faţ ă.
– V ă rog, dr. Fastolfe, murmur ă el, nu este cuvenit să… – Nu trebuie s ă v ă faceţi
griji, domnule comisar, ră spunse
Fastolfe şi buzele sale subţiri se curbar ă în ceva ce semă na cu un
zâmbet, făr ă s ă fie tocmai un zâmbet. Sunt convins c ă ră spunsul
lui Daneel nu va jigni susceptibilităţile dumneavoastr ă şi nici pe
ale domnului Baley. Vrei s ă ne spui, Daneel?
– Jessie, soţia lui Elijah, vorbi R. Daneel, a părăsit aseară
apartamentul dovedind sentimente amicale faţ ă de mine. În mod
evident, nu avea niciun motiv pentru a considera c ă nu aş
fi om,
totuşi când s-a întors în apartament ştia c ă eram robot. Concluzia
evident ă este c ă informaţia
respectiv ă exista undeva în
exteriorul apartamentului. Am dedus c ă discuţia
mea cu Elijah
din cursul serii fusese auzit ă. Nu exist ă nicio alt ă modalitate prin
care putea fi cunoscut secretul adevăratei mele naturi.
Elijah îmi spusese c ă apartamentele sunt perfect izolate fonic,
93