Asimov – Cavernele de Otel - CARTE BUNA

existenţa şi n-a reuşit niciodat ă să-mi dea declaraţii
clare de
încasări semestriale, şi nici cine ştie ce drepturi de retipă rire.
(Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu primele mele trei cărţi din ciclul
Fundaţia, care au fost publicate tot de Gnome Press.)
În 1961, Doubleday şi-a dat seama de problemele prin care
trecea Gnome Press şi a răscumpărat drepturile pentru Eu,
robotul (şi pentru Fundaţia). De fapt, Eu, robotul a fost reeditată
permanent de la prima apariţie, ceea ce înseamn ă de treizeci şi
trei de ani, în momentul când scriu aceste rânduri. În 1981 i-au
fost cumpărate chiar şi drepturile de ecranizare, deşi înc ă nu s-a
turnat niciun film. A apărut de asemenea tradus ă în optsprezece
limbi străine, dup ă ştiinţa mea, inclusiv în ruseşte şi idiş.
Dar asta înseamn ă s ă m ă îndepărtez prea mult de la subiect.
S ă revenim la anul 1952, an în care Eu, robotul era cunoscută
drept carte publicat ă de Gnome Press, iar eu nu aveam nicio
indicaţie asupra unui posibil succes viitor.
În perioada aceea fuseser ă lansate reviste noi de science-
fiction, de calitate excelent ă, iar domeniul cunoştea
una dintre
„înfloririle” sale periodice. The Magazine of Fantasy and Science
Fiction apăruse în 1948, iar Galaxy Science Fiction în 1950,
punând capăt monopolului exercitat pân ă atunci de John
Campbell şi consemnând sfârşitul „Epocii de aur” a anilor 1940.
Am început să-i plasez texte lui Horace Gold, redactorul- şef de
la Galaxy, şi m-am simţit realmente uşurat. Timp de opt ani
scrisesem exclusiv pentru Campbell şi ajunsesem s ă m ă consider
autorul unui singur redactor-şef, iar dac ă se întâmpla ceva cu
acesta, cariera mea de scriitor ar fi fost terminat ă . Succesul pe
care-l înregistrasem vânzându-i texte lui Gold mi-a alungat
neliniştile în aceast ă privinţ
ă . Gold mi-a serializat chiar al doilea
roman, Pulbere de stele… deşi i-a modificat titlul în Tyrann, care
mi se părea oribil.
Gold nu era îns ă singurul meu editor nou. I-am vândut o
povestire cu roboţi şi lui Howard Browne, care a supervizat
Amazing pentru o scurt ă perioad ă, când aceasta a încercat s ă fie
o revist ă de calitate. Povestirea, intitulat ă „Satisfacţie
garantat ă”, a apărut în numărul din aprilie 1951 al lui Amazing.
Ea a reprezentat totuşi o excepţie. În general, la momentul
respectiv nu mai intenţionam s ă scriu alte povestiri cu roboţi.
Publicarea volumului Eu, robotul părea s ă fi adus la un sfârşit
firesc etapa aceea a carierei mele literare şi voiam s ă m ă ocup
de alte lucruri.
9