Asimov – Cavernele de Otel - CARTE BUNA

c ă bolul cu fructe va fi incinerat sau înlăturat din Oraşul
Spaţial şi
chiar odaia în care se aflau ei va fi dezinfectat ă cu virusocid.
Îşi camufl ă stânjeneala prin bruscheţe.
– Aş dori permisiunea ca discuţiei noastre s ă i se ală ture
comisarul Enderby, prin prezenţ ă trimensional ă,
rosti el.
Fastolfe ridic ă din sprâncene.
– Evident, dac ă asta doriţi.
Daneel, vrei s ă faci legătura? Baley rămase tăcut, într-un inconfort evident, pân ă ce
suprafaţa sclipitoare a paralelipipedului mare din colţul încă perii
dispăru, prezentându-l pe comisarul Julius Enderby şi o parte a
biroului său. În clipa aceea, inconfortul dispăru şi Baley simţi pur
şi simplu dragoste pentru figura familiar ă, dublat ă de dorinţa
de
a reveni în siguranţ ă , în cabinetul acela sau, de fapt, oriunde în
Oraş. Chiar şi în zona cel mai puţin atrăgă toare a districtelor
Jersey, unde se cultivau enzimele.
Acum, când avea martorul dorit, Baley nu mai vedea niciun
motiv pentru a mai tărăgăna lucrurile.
– Cred, zise el, c ă am soluţionat
misterul morţii lui Sarton.
Cu coada ochiului, îl zări pe Enderby sărind în picioare şi
prinzându-şi disperat (dar cu succes) ochelarii care-i zburaseră
de pe nas. Deoarece stătea în picioare, capul îi ieşea
din limitele
receptorului trimensionial şi comisarul fu nevoit s ă se reaşeze,
roşu la faţ ă şi incapabil s ă articuleze un cuvânt.
Cu capul înclinat spre un umăr, Fastolfe părea şi el surprins,
deşi nu se manifestase atât de vădit. Numai R. Daneel rămă sese
neclintit.
– Vreţi s ă spuneţi,
întreb ă spaţialul,
c ă ştiţi cine a comis
crima?
– Nu, răspunse Baley, vreau s ă spun c ă n-a existat nicio crim ă.
– Ce?! răcni Enderby.
– O clip ă , comisare Enderby, interveni Fastolfe ridicând o
mân ă. Privindu-l fix pe Baley, întreb ă: Vreţi
s ă spuneţi
c ă dr.
Sarton este viu?
– Da, dr. Fastolfe, şi cred c ă ştiu unde este.
– Unde?
– Chiar aici, spuse Baley şi indic ă ferm spre R. Daneel Olivaw.
87