Asimov – Cavernele de Otel - CARTE BUNA

planul şi de a-şi duce răzbunarea la capăt. „Asta”, gândi el „este examinarea medical ă discret ă , care a
înlocuit-o pe cea mai amănunţit ă din primele zile.” Prin însuşi
clocotul său interior putea înţelege
foarte bine indignarea şi
mânia care duseser ă la Revoltele Barierei din tinereţea
lui.
Întunecat la faţ ă, îşi
descheie centura blasterului. R. Daneel io
lu ă şi o aşez ă într-o niş
ă din perete. Un oblon metalic subţire
glis ă peste ea.
– Pune degetul mare în adâncitur ă, spuse R. Daneel, şi numai
amprenta ta va mai deschide compartimentul acesta.
Baley se simţea parc ă dezbrăcat, ba chiar într-o măsur ă mai
mare decât fusese sub duş. Trecu de punctul în care accesul îi
fusese barat de braţele metalice şi ieşi finalmente din Personal.
Se afla tot într-un coridor, dar acesta pă rea cumva straniu.
Lumina ce se întrevedea în depărtare deţinea
o caracteristică
nefamiliar ă. Simţi
un curent de aer pe obraz şi, în mod reflex, se
gândi c ă trecuse o maşin
ă de poliţie.
Probabil c ă robotul îi descifrase nesiguranţa
de pe chip,
deoarece explic ă:
– Practic, acum te găseşti în aer liber, Elijah. Coridorul nu mai
este climatizat.
Detectivul simţi că-l apuc ă ameţeala.
Cum puteau spaţialii să
fie atât de exigenţi faţ ă de un trup omenesc, numai pentru că
venea din Oraş, pentru ca dup ă aceea s ă respire aerul impur al
spaţiilor deschise? Îngust ă nările, de parc ă , apropiindu-le mai
mult, ar fi putut filtra mai eficient aerul inspirat.
– Sunt sigur, urm ă R. Daneel, c ă vei constata c ă aerul liber nu
este dăunător sănătăţii omului.
– Bine, şopti slab Baley.
Curenţii de aer îi atingeau iritant chipul. Făr ă s ă fie puternici,
erau aleatorii şi asta îl deranja.
Lucrurile neplăcute nu se oprir ă acolo. Coridorul se termina
printr-o lumin ă albastr ă care, pe măsur ă ce se apropiau de ea,
era înlocuit ă treptat de o lumin ă alb ă foarte intens ă . Baley
văzuse lumina soarelui. Fusese odat ă într-un Solariu, în interes
de serviciu, dar acolo locul era înconjurat de sticl ă protectoare şi
imaginea Soarelui în sine fusese refractat ă într-o stră lucire
general ă.
Aici, totul era deschis.
În mod automat, privi spre Soare, apoi întoarse capul. Lăcrimă şi clipi repede din ochii orbiţi.
Un spaţial se apropie şi Baley încerc ă o und ă de suspiciune.
84