Asimov – Cavernele de Otel - CARTE BUNA

Baley se conform ă. Îşi
scoase blasterul şi centura lui, pe care
o fix ă pe pielea goal ă. Simţi
arma grea şi inconfortabil ă.
Recipientul se închise şi hainele sale dispărur ă . Indicatorul se
stinse, dar altul se aprinse ceva mai departe, anunţând:
„Vizitatorul este rugat să-şi satisfac ă necesităţile
fiziologice şi
apoi s ă utilizeze duşul
indicat de săgeat ă”.
Baley se simţi aidoma unei piese modelate de la distanţ ă de
marginile câmpurilor de forţ ă pe o linie de asamblare.
Primul său gest dup ă ce intr ă în cabina micuţ
ă pentru duş
fu
s ă deplieze capacul impermeabil al tocului blasterului şi să -l
fixeze atent. În conformitate cu testele şi antrenamentele, ştia
că-l putea scoate şi utiliza în mai puţin de cinci secunde.
În cabin ă nu exista niciun cuier sau o proeminenţ
ă de care să- şi agaţe blasterul. Nu se zărea nici măcar stropitorul duşului.
Aşez ă tocul armei în colţul
opus uşii cabinei.
Un alt indicator luminos se aprinse şi-l înştiinţ ă : „Vizitatorul
este rugat s ă îndepărteze braţele
de corp şi s ă stea în cercul
central, cu tălpile în poziţia
indicat ă”.
În clipa când îşi plas ă tă lpile în adânciturile respective,
indicatorul se stinse şi, instantaneu, un spray efervescent şi
înţepător îl izbi pe bărbat dinspre plafon, podea şi cei patru
pereţi. Baley simţi apa acoperindu-i labele picioarelor. Duşul dură
un minut întreg; pielea bărbatului se înroşi
sub efectul combinat
al presiunii şi apei fierbinţi, iar plămânii săi aspirar ă disperaţi
aer
în umiditatea cald ă. Urm ă apoi un minut de duş
cu presiune şi
temperatur ă mai scăzute şi în cele din urm ă un minut cu jet de
aer cald, lăsându-l uscat şi înviorat.
Detectivul îşi lu ă arma şi observ ă c ă şi aceasta era cald ă şi
uscat ă. Îşi
prinse tocul la mijloc şi ieşi din cabin ă la timp pentru
a-l vedea pe R. Daneel părăsind duşul
vecin. Evident! R. Daneel
nu era locuitor al Oraşului New York, dar acumulase praf în
decursul vizitei sale.
În mod reflex, Baley îşi feri ochii. Apoi, gândindu-se c ă , la
urma urmelor, obiceiurile lui R. Daneel nu erau cele din Oraş, îşi
sili privirea şovăitoare s ă se întoarc ă pentru o clip ă . Buzele îi
tresărir ă într-un surâs insesizabil. Asemă narea lui R. Daneel cu
oamenii nu se limita la chip şi palme, ci fusese menţinut ă cu o
acurateţe meticuloas ă pe întregul trup.
Baley avans ă dup ă aceea în direcţia
pe care o urmase din
clipa intrării în Personal. Îşi
găsi hainele aşteptându-l,
împă turite
ordonat. Degajau un iz călduţ de curăţenie.
82