Asimov – Cavernele de Otel - CARTE BUNA

majore ale sistemelor de ventilaţie sau de alimentare cu energie
electric ă, dar în primul rând în cazurile unor tulbură ri civile
grave, trebuia s ă existe modalităţi
prin care forţele Oraşului să
fie mobilizate în cel mai scurt timp posibil în locaţia afectat ă .
Pentru autostrăzi nu exista şi nici nu putea exista alternativ ă.
Baley călătorise de câteva ori pân ă atunci pe autostrăzi şi
fusese de fiecare dat ă deprimat de pustietatea lor indecent ă .
Păreau situate la milioane de kilometri depărtare de pulsaţia
vie
şi cald ă a Oraşului.
Acum, conducând maşina de poliţie,
autostrada se întindea în faţa ochilor să i aidoma interiorului unui
vierme orb şi cav, deschizându-se permanent în alte secţiuni, cu
fiecare curb ă pe care o descria lin. Făr ă s ă se uite, Baley ştia că
în urma lui un alt vierme orb şi cav se contracta şi închidea.
Autostrada era excelent iluminat ă , dar luminile erau lipsite de
sens în pustietate şi tăcere. R. Daneel nu contribuia cu nimic la întreruperea tă cerii sau la
umplerea golului aceluia. Privea drept înainte, neimpresionat de
autostrada pustie, la fel cum fusese neimpresionat de expresul
supraaglomerat.
Apoi, brusc, însoţiţi de şuierul ascuţit al sirenei, ieşir ă de pe
autostrad ă şi pătrunser ă pe banda de vehicule a unui coridor din
Oraş.
Din respect pentru trecut, benzile de vehicule continuau s ă fie
marcate pe fiecare coridor important, deşi în prezent nu se putea
vorbi despre alte vehicule decât maşinile de poliţie şi pompieri şi
despre camioanele de aprovizionare, pietonii circulând perfect
liniştiţi pe benzile respective. Acum se împrăştiar ă , fugind
indignaţi, dinaintea sirenei lui Baley.
Detectivul însuşi răsufl ă mai destins, când vacarmul mulţimii
se abătu asupra sa, dar uşurarea
fu doar temporar ă. Dup ă mai
puţin de dou ă sute de metri, cotir ă pe alte coridoare mute, care
duceau la poarta de acces în Oraşul Spaţial.
* * *
Erau aşteptaţi. În mod evident, gardienii îl cunoşteau pe R.
Daneel din vedere şi, deşi ei înşişi oameni, încuviinţar ă din
capete făr ă şovăial ă spre el.
Unul dintre gardieni se apropie de Baley şi-l salut ă cu politeţe
militar ă perfect ă, chiar dac ă îngheţat
ă. Era înalt şi grav, deşi nu
un exponent perfect al fizicului spaţial pe care-l reprezenta R.
Daneel.
– Cardul dumneavoastr ă de identitate, domnule, v ă rog, rosti
80