Asimov – Cavernele de Otel - CARTE BUNA

7. Călătorie în Oraşul Spaţial Comisarul de poliţie Julius Enderby îşi lustrui cu grij ă ochelarii
şi-i aşez ă pe nas.
„Nu-i rău trucul”, îşi
spuse Baley. „Te face s ă pari preocupat
în timp ce te gândeşti ce s ă răspunzi şi nici nu te cost ă vreun
ban, aşa cum se întâmpl ă când îţi
aprinzi pipa.”
Şi pentru c ă tot îşi
amintise de asta, scoase pipa şi-şi deschise
tabachera. Tutunul constituia unul dintre puţinele produse de lux
care mai erau cultivate pe Pământ, dar sfârşitul
epocii lui se
apropia în mod vizibil. Preţurile crescuser ă întruna şi nu
scăzuser ă niciodat ă, de când îşi
amintea detectivul, iar raţiile
scăzuser ă întruna şi nu crescuser ă niciodat ă.
Dup ăce- şi aranj ă ochelarii, Enderby se întinse spre comanda
din capătul biroului său şi comut ă pentru o clip ă uşa
în modul de
transparenţ ă unidirecţional
ă.
– El unde-i acum?
– Mi-a spus c ă vrea s ă viziteze Departamentul şi l-am lă sat pe
Jack Tobin s ă fac ă pe ghidul.
Baley îşi aprinse pipa şi reduse cu atenţie diafragma filtrului.
Ca majoritatea puritanilor, comisarul nu agrea fumul de pip ă.
– Sper c ă nu i-ai spus c ă Daneel este robot.
– Bineînţeles c ă nu.
Comisarul nu se relax ă . Se juca absent cu calendarul automat
de pe birou.
– Cum merge? întreb ă el făr ă să-l priveasc ă pe Baley.
– Suficient de greu.
– Îmi pare rău, Lije.
– M-ai fi putut avertiza, spuse apăsat Baley, c ă are un aspect
complet uman.
– Nu ţi-am spus? păru surprins Enderby, apoi continu ă brusc
iritat: Ce naiba, ar fi trebuit să-ţi dai seama! Doar nu ţi-aş fi cerut
să-l găzduieşti la tine, dac ă ar fi arătat ca R. Sammy. Zi şi tu
dac ă nu-i aşa?
– Aşa este, comisare, dar eu nu văzusem în viaţa
mea un
robot ca el, pe când tu ai mai întâlnit astfel de creaturi. Nici
măcar nu ştiusem c ă aşa
ceva este posibil. Pur şi simplu, ţi-aş fi
fost recunoscător dac ă ai fi făcut-o, asta-i tot.
– Ai dreptate, Lije – ar fi trebuit s ă te avertizez şi-mi cer scuze
76