Asimov – Cavernele de Otel - CARTE BUNA
Asimov – Cavernele de Otel - CARTE BUNA Asimov – Cavernele de Otel - CARTE BUNA
său nu ardea nicio lumin ă, dar orice legătur ă cu somnul se oprea aici. Jessie era întins ă lâng ă el, nemişcat ă în bezn ă. Bărbatul nici n- o auzise, nici n-o simţise mişcându-se. De cealalt ă parte a peretelui, R. Daneel Olivaw stă tea în picioare, aşezat sau întins (Baley se întreb ă cum anume). – Jessie! şopti detectivul. Jessie! Silueta întunecat ă de alături se foi uşor sub pătur ă. – Ce vrei? – Jessie, te rog, nu-mi îngreuna şi mai mult situaţia. – Puteai să-mi fi spus. – Cum s-o fi făcut? Intenţionam, dar n-aveam deocamdată niciun plan. Sfinte Iosafat, Jessie… – Ş-ş-ş! Vocea bărbatului redeveni o şoapt ă. – Cum ai aflat? Nu vrei să-mi spui? Jessie se răsuci spre el şi Baley îi simţi ochii aţintiţi asupra sa prin întuneric. – Lije… (Glasul era de abia o adiere prin aerul nemişcat al dormitorului.) Ne poate auzi…? Creatura aceea? – Nu, dac ă vorbim în şoapt ă. – De unde ştii? Poate c ă are urechi speciale, ca s ă detecteze sunetele cele mai slabe. Roboţii spaţiali pot face tot felul de chestii. Baley ştia asta. Propaganda pro-roboţi sublinia permanent caracteristicile miraculoase ale roboţilor spaţiali, anduranţa lor, simţurile suplimentare, serviciile aduse omenirii într-o sut ă de modalităţi noi. El considera abordarea respectiv ă complet greşită – pământenii îi urau cu atât mai mult pe roboţi pentru superioritatea lor. – Nu şi Daneel, răspunse încetişor. Pe el l-au construit în mod deliberat asemănător omului. Voiau s ă fie acceptat ca fiinţă omeneasc ă, aşa c ă trebuia s ă aib ă numai simţuri omeneşti. – De unde ştii? – Dac ă ar fi avut simţuri suplimentare, ar fi existat pericolul să se trădeze în mod accidental ca fiind non-uman. Ar fi fă cut prea multe şi ar fi ştiut prea multe. – Poate, s ă zicem… Se lăs ă din nou tăcere. Dup ă un minut, Baley încerc ă din nou: – Jessie, dac ă ai ignora pur şi simplu situaţia, până… până … Uite ce-i, scumpo, nu-i corect din partea ta s ă fii furioas ă. 70
– Furioas ă? Lije, eşti un prost şi jumătate, nu sunt furioas ă . Sunt speriat ă, speriat ă de moarte. Înghiţi un nod şi-l prinse de gât. O vreme se ţinur ă strâns în braţe, iar sentimentul de jignire al lui Baley dispă ru ca prin farmec, înlocuit de îngrijorare. – De ce? N-ai niciun motiv. Este inofensiv, îţi dau cuvântul meu. – Nu poţi scăpa de el? – Ştii bine c ă nu pot. Este misiunea Departamentului. Cum să pot? – Ce fel de misiune, Lije? Spune-mi. – Jessie, m ă surprinde realmente cum te comporţi. Prin întuneric, o mângâie pe obraz. Era umed. Folosindu-şi mâneca pijamalei, îi şterse cu atenţie lacrimile. – Chiar c ă eşti o fetiţ ă prostuţ ă, vorbi el cu tandreţe. – Spune-le celor din Departament s ă repartizeze misiunea altuia, indiferent despre ce ar fi vorba. Te rog, Lije! Baley îşi înăspri puţin glasul. – Jessie, eşti soţie de poliţist de suficient timp ca s ă ştii c ă o misiune nu-i ceva de joac ă. – De ce a trebuit s ă ţi-o dea tocmai ţie? – Julius Enderby… O simţi încordându-se în braţele sale. – Trebuia să-mi fi dat seama! De ce nu-i poţi spune lui Julius Enderby ca măcar o dat ă să -i rezolve altcineva cazurile murdare? Suporţi prea multe, Lije, iar asta-i chiar… – Gata, gata, spuse el alinător. Femeia tăcu, tremurând din tot corpul. „N-o s ă înţeleagă niciodat ă”, îşi spuse Baley. Comisarul fusese un măr al discordiei între ei înc ă de la logodn ă . Enderby era cu doi ani mai mare decât Baley, dar amândoi urmaser ă Şcoala de Studii Administrative din Oraş şi se împrieteniser ă. Dup ă ce Baley îşi susţinuse setul de teste vocaţionale şi neuroanaliz ă, fusese repartizat în poliţie, unde îl gă sise pe Enderby, care promovase deja în divizia detectivilor civili. Baley îl urmase, dar la o distanţ ă care sporise continuu. Nu fusese totuşi vina nimănui. Baley era îndeajuns de capabil şi eficient, dar îi lipsea abilitatea lui Enderby, care se potrivea la perfecţiune în maşinăria administrativ ă . Era una dintre acele persoane născute pentru sistemul ierarhic, care se simţea 71
- Page 19 and 20: lasterul în el. Ţinuta detectivul
- Page 21 and 22: elaţiilor interstelare… - BIT-ul
- Page 23 and 24: - Lui Jessie n-o să-i plac ă. Şt
- Page 25 and 26: 2. Călătorie în expres În expre
- Page 27 and 28: efectul disruptoarelor subeterice m
- Page 29 and 30: miliarde, cvasi-inaniţia devine c
- Page 31 and 32: calitate. Singura problem ă era c
- Page 33 and 34: s ă te rog s ă fii deschis cu min
- Page 35 and 36: Coborâr ă din expres, apoi pe ben
- Page 37 and 38: 3. Incident într-un magazin de pan
- Page 39 and 40: fel cum se temea el însuşi. - Nu
- Page 41 and 42: R. Daneel sui agil pe un scaun, şi
- Page 43 and 44: - Da? Fii atent! (Baley se strădui
- Page 45 and 46: 4. Prezentarea unei familii Iniţia
- Page 47 and 48: Poate c ă nu fusese cea mai romant
- Page 49 and 50: jur s ă fac ă la fel. - Izabela e
- Page 51 and 52: Făr ă să-l priveasc ă în ochi,
- Page 53 and 54: în general, cu un sentiment mult m
- Page 55 and 56: Jessie nu se schimbase prea mult î
- Page 57 and 58: - Sigur c ă da, încuviinţ ă Ben
- Page 59 and 60: - Aşa ceva pur şi simplu nu se fa
- Page 61 and 62: societăţile lor erau controlate,
- Page 63 and 64: - Mai mult sau mai puţin. Nu-ţi p
- Page 65 and 66: modurile de gândire terestr ă . B
- Page 67 and 68: oricare dintre ele, oricând, pentr
- Page 69: 6. Şoapte într-un dormitor La niv
- Page 73 and 74: - Termin ă cu prostiile! - De ce n
- Page 75 and 76: nemişcat ă şi cufundat ă în t
- Page 77 and 78: c ă n-am făcut-o. Adevărul este
- Page 79 and 80: Zâmbetul de pe chipul lui R. Sammy
- Page 81 and 82: el. Îi cercet ă rapid, dar meticu
- Page 83 and 84: Un indicator anunţa: „Vizitatoru
- Page 85 and 86: R. Daneel înaint ă pentru a-l sal
- Page 87 and 88: c ă bolul cu fructe va fi incinera
- Page 89 and 90: Se gândi la ochelarii sparţi ai c
- Page 91 and 92: - Dumnezeule! exclam ă Enderby. Î
- Page 93 and 94: motiv, nu trebuie s ă confundaţi
- Page 95 and 96: Enderby, iar noi n-am suflat o vorb
- Page 97 and 98: dumneavoastr ă sunt uluitoare. S
- Page 99 and 100: 9. Elucidare din partea unui spaţi
- Page 101 and 102: Îl putea auzi şi pe primar: - La
- Page 103 and 104: - Destul de multe. Sunteţi o perso
- Page 105 and 106: Detectivul ridic ă scurt din umeri
- Page 107 and 108: pentru a ajunge la alt ă planet ă
- Page 109 and 110: uzele.) Vreţi s ă spuneţi c ă,
- Page 111 and 112: - M ă îndoiesc c ă ai fi putut d
- Page 113 and 114: părăsiser ă. Era obosit, epuizat
- Page 115 and 116: lui de a se înţelege cu spaţiali
- Page 117 and 118: şi a căzut pe gânduri. Poate c
- Page 119 and 120: pământenii trebuia s ă se apere
<strong>–</strong> Furioas ă? Lije, eşti<br />
un prost şi jumătate, nu sunt furioas ă .<br />
Sunt speriat ă, speriat ă <strong>de</strong> moarte.<br />
Înghiţi un nod şi-l prinse <strong>de</strong> gât. O vreme se ţinur ă strâns în<br />
braţe, iar sentimentul <strong>de</strong> jignire al lui Baley dispă ru ca prin<br />
farmec, înlocuit <strong>de</strong> îngrijorare.<br />
<strong>–</strong> De ce? N-ai niciun motiv. Este inofensiv, îţi dau cuvântul<br />
meu.<br />
<strong>–</strong> Nu poţi scăpa <strong>de</strong> el?<br />
<strong>–</strong> Ştii bine c ă nu pot. Este misiunea Departamentului. Cum să<br />
pot?<br />
<strong>–</strong> Ce fel <strong>de</strong> misiune, Lije? Spune-mi.<br />
<strong>–</strong> Jessie, m ă surprin<strong>de</strong> realmente cum te comporţi.<br />
Prin întuneric, o mângâie pe obraz. Era umed. Folosindu-şi<br />
mâneca pijamalei, îi şterse cu atenţie lacrimile.<br />
<strong>–</strong> Chiar c ă eşti<br />
o fetiţ ă prostuţ<br />
ă, vorbi el cu tandreţe.<br />
<strong>–</strong> Spune-le celor din Departament s ă repartizeze misiunea<br />
altuia, indiferent <strong>de</strong>spre ce ar fi vorba. Te rog, Lije!<br />
Baley îşi înăspri puţin<br />
glasul.<br />
<strong>–</strong> Jessie, eşti soţie <strong>de</strong> poliţist <strong>de</strong> suficient timp ca s ă ştii c ă o<br />
misiune nu-i ceva <strong>de</strong> joac ă.<br />
<strong>–</strong> De ce a trebuit s ă ţi-o <strong>de</strong>a tocmai ţie?<br />
<strong>–</strong> Julius En<strong>de</strong>rby…<br />
O simţi încordându-se în braţele sale.<br />
<strong>–</strong> Trebuia să-mi fi dat seama! De ce nu-i poţi<br />
spune lui Julius<br />
En<strong>de</strong>rby ca măcar o dat ă să -i rezolve altcineva cazurile murdare?<br />
Suporţi prea multe, Lije, iar asta-i chiar…<br />
<strong>–</strong> Gata, gata, spuse el alinător. Femeia tăcu, tremurând din tot corpul. „N-o s ă înţeleagă<br />
niciodat ă”, îşi<br />
spuse Baley.<br />
Comisarul fusese un măr al discordiei între ei înc ă <strong>de</strong> la<br />
logodn ă . En<strong>de</strong>rby era cu doi ani mai mare <strong>de</strong>cât Baley, dar<br />
amândoi urmaser ă Şcoala <strong>de</strong> Studii Administrative din Oraş şi se<br />
împrieteniser ă. Dup ă ce Baley îşi<br />
susţinuse setul <strong>de</strong> teste<br />
vocaţionale şi neuroanaliz ă, fusese repartizat în poliţie,<br />
un<strong>de</strong> îl<br />
gă sise pe En<strong>de</strong>rby, care promovase <strong>de</strong>ja în divizia <strong>de</strong>tectivilor<br />
civili.<br />
Baley îl urmase, dar la o distanţ ă care sporise continuu. Nu<br />
fusese totuşi vina nimănui. Baley era în<strong>de</strong>ajuns <strong>de</strong> capabil şi<br />
eficient, dar îi lipsea abilitatea lui En<strong>de</strong>rby, care se potrivea la<br />
perfecţiune în maşinăria administrativ ă . Era una dintre acele<br />
persoane născute pentru sistemul ierarhic, care se simţea<br />
71
Change language