Asimov – Cavernele de Otel - CARTE BUNA

6. Şoapte într-un dormitor
La nivelurile din vârful unora dintre cele mai bogate
subsecţiuni ale Oraşului se aflau Solariile naturale, unde şicane
din cuarţ cu obloane metalice amovibile opreau pă trunderea
aerului din exterior, dar permiteau trecerea luminii solare. Acolo
se puteau bronza nevestele şi fiicele principalilor administratori
şi executivi ai Oraşului. Tot acolo, în fiecare sear ă se întâmpla un
fenomen unic.
Se lăsa noaptea.
În restul Oraşului (incluzând Solariile-UV, unde, în
conformitate cu timpul care le fusese alocat, milioane de locuitori
se puteau expune ocazional lungimilor de und ă artificiale emise
de lămpile cu arc) existau doar ciclurile temporale arbitrare.
Activităţile Oraşului ar fi putut continua cu uşurinţ ă în trei
schimburi de câte opt ore sau în patru schimburi de câte şase
ore, „zi” şi „noapte” deopotriv ă. Lumina şi munca s-ar fi putut
foarte simplu succeda întruna, la nesfârşit. Dintotdeauna
existaser ă reformatori civici care, periodic, sugeraseră
posibilitatea aceasta în interesul economiei şi eficienţei.
Transpunerea în practic ă nu fusese niciodat ă acceptat ă.
Multe dintre obiceiurile anterioare ale societăţii terestre
fuseser ă abandonate în acelaşi
interes al economiei şi eficienţei:
spaţiul, intimitatea, ba chiar o mare parte a liberului arbitru.
Totuşi acelea erau produse ale civilizaţiei şi nu aveau o vechime
mai mare de zece mii de ani.
Pe de alt ă parte, adaptarea la ciclul nocturn de somn avea
vârsta omului: un milion de ani. Obiceiul respectiv era greu de
abandonat. Deşi înserarea nu era vizibil ă , luminile din
apartamente se stingeau o dat ă cu trecerea orelor nopţii
şi pulsul
Oraşului se diminua. Deşi pe bulevardele acoperite ale Oraşului
nimeni n-ar fi putut deosebi amiaza de miezul nopţii sau de orice
alt fenomen cosmic, omenirea urma deplasă rile mute ale
arătătoarelor ceasornicelor.
Expresurile se goleau, vacarmul vieţii se diminua, gloata care
furnica pe arterele colosale se destrăma; Oraşul
New York se afla
în umbra neobservat ă a Pământului şi populaţia lui dormea.
* * *
Elijah Baley nu dormea. Ză cea întins în pat, în apartamentul
69