Asimov – Cavernele de Otel - CARTE BUNA

În faţa primejdiei nu trebuie s ă dai bir cu fugiţii,
ci,
dimpotriv ă, s ă înveţi
cum s-o poţi aborda făr ă s ă te expui
pericolelor.
La urma urmelor, aceasta a fost mănuşa azvârlit ă omenirii
înc ă din clipa când dintr-o anumit ă specie de primate a evoluat
omul. Orice progres tehnologic poate fi primejdios. Focul a fost
primejdios din capul locului şi acelaşi lucru se poate spune (ba
chiar într-o măsur ă mai mare) despre grai – şi ambele continuă
s ă rămân ă periculoase şi în prezent –, dar oamenii nu vor fi
oameni făr ă ele.
În tot cazul, făr ă s ă ştiu cu exactitate ce anume mă
dezamăgea la povestirile cu roboţi
pe care le citeam, aşteptam
ceva mai bun, iar noutatea a sosit în paginile numă rului din
decembrie 1938 al revistei Astounding Science Fiction. Numă rul
respectiv conţinea povestirea „Helen O’Loy” de Lester del Rey,
un text în care un robot era descris cu compasiune. Cred c ă era
abia a doua povestire publicat ă de Lester del Rey, dar din clipa
aceea am rămas de-a pururi un fan al său. (V ă rog s ă nu-i
spuneţi lucrul acesta. Nu trebuie să-l ştie.)
Aproape în acelaşi timp, mai precis în numă rul din ianuarie
1939 al revistei Amazing Stories, Eando Binder descria un robot
drăgălaş în „Eu, robotul”. Povestirea era mult mai slab ă decât
cealalt ă, îns ă am simţit
din nou un fior lă untric. În mod vag,
începeam să-mi doresc s ă scriu o povestire în care un robot să
fie prezentat cu dragoste şi, pe 10 mai 1939, am început să
lucrez la un asemenea text. Am avut nevoie de dou ă săptă mâni,
deoarece pe atunci scriam destul de lent.
În povestirea mea, pe care o intitulasem „Robbie”, rolul
principal îi revenea unui robot dădac ă , iubit de copilul pe care-l
îngrijea, dar temut de mama acestuia. Fred Pohl, deşi pe atunci
avea tot nouăsprezece ani, ca şi mine, era mult mai înţelept.
Dup ă ce a citit povestirea, mi-a spus c ă John Campbell,
atotputernicul redactor-şef de la Astounding, nu o va accepta,
deoarece semă na prea mult cu „Helen O’Loy”. Avea dreptate.
Campbell a respins-o exact din motivul respectiv.
La scurt timp dup ă aceea, Fred a devenit redactor- şef la două
reviste noi de science-fiction şi el a cumpă rat „Robbie” pe 25
martie 1940. Povestirea a apărut în numă rul din septembrie
1940 al publicaţiei Super-Science Stories, dar cu titlul modificat
în „Un ciudat tovarăş de joac ă”.
(Fred avea obiceiul oribil de a modifica titlurile, aproape de
6