Asimov – Cavernele de Otel - CARTE BUNA

5. Analiza unei crime
Purtând o pălăriuţ ă sobr ă şi o jacheţic ă din cheratofibre, Jessie
îşi lu ă rămas bun de la ei.
– Te rog s ă m ă scuzi, domnule Olivaw, spuse ea. Ştiu c ă ai
multe de discutat cu Lije.
Deschise uşa şi-şi împinse fiul înaintea ei.
– Când vă-ntoarceţi? se interes ă Baley.
Femeia se opri.
– Când vrei s ă ne-ntoarcem?
– Păi, n-are rost s ă staţi
noaptea pe-afar ă. Veniţi
ca de obicei,
pe la miezul nopţii.
Detectivul privi îngândurat spre R. Daneel. Robotul încuviinţă
din cap şi rosti:
– Regret c ă din cauza mea plecaţi
de acas ă.
– Nu-ţi face probleme din asta, domnule Olivaw. Nu plecă m
câtuşi de puţin din cauza ta. Oricum era seara pe care mi-o
petreceam cu fetele. Haide, Ben!
Băiatul traversa o etap ă de răzvrătire. – De ce mai trebuie s ă vin şi eu? N-o să-i deranjez. Ce prostie!
– Faci cum îţi spun!
– De ce nu pot veni la eterice cu tine?
– Fiindc ă eu merg cu nişte
prietene, iar tu ai altele de fă… Uşa se închise înapoia lor.
Sosise momentul pe care Baley îl amânase pân ă atunci. Îşi
spusese: „Mai întâi, s ă mă-ntâlnesc cu robotul şi s ă vă d ce-i cu
el.” Dup ă aceea: „Să-l aduc la mine acas ă.” Iar dup ă aceea: „Să
mâncăm.” Acum îns ă tergiversările aparţineau
trecutului şi nu mai putea
amâna lucrurile. Ajunsese, în sfârşit, la cazul crimei, al
complicaţiilor interstelare, al posibilei promovă ri în clasificare sau
al posibilei dizgraţieri. Iar el nu avea nici măcar o pist ă de
început, ci trebuia s ă apeleze la robot pentru ajutor.
Degetele i se mişcar ă făr ă ţint ă pe masa care nu fusese pliată
înapoi în perete.
– Este sigur c ă nu putem fi auziţi?
întreb ă R. Daneel.
Baley ridic ă ochii, surprins.
– Nimeni n-ar asculta ce se petrece în apartamentul altuia.
– Nu st ă în obiceiul vostru s ă trageţi
cu urechea?
58