Asimov – Cavernele de Otel - CARTE BUNA

– Sigur c ă da, încuviinţ
ă Bentley şi se ridic ă de la mas ă cu o
expresie de interes brusc. Sunt ale mele. Le-am luat de la
bibliotec ă, cu autorizaţia
special ă a şcolii. S ă v ă aduc lectorul
meu. E destul de bun. L-am primit cadou de la tata, la ultima
mea aniversare.
Îl aduse, apoi îl întreb ă pe R. Daneel:
– V ă intereseaz ă roboţii,
domnule Olivaw?
Baley scăp ă lingura din mân ă şi se aplec ă s-o ridice.
– Da, Bentley, spuse R. Daneel, m ă intereseaz ă destul de
mult.
– Atunci o s ă v ă plac ă astea. Toate sunt despre roboţi.
Trebuie
s ă scriu despre ei o lucrare pentru şcoal ă, aşa
c ă mă
documentez. Este un subiect destul de complicat, se împăună băiatul. Şi eu sunt împotriva lor.
– Stai jos, Bentley, făcu Baley disperat, şi nu-l mai deranja pe
domnul Olivaw.
– Nu m ă deranjeaz ă, Elijah. Mi-ar plăcea s ă discut cu tine
despre problema aceasta, Bentley, dar alt ă dat ă. Tatăl tău şi cu
mine vom fi foarte ocupaţi în noaptea aceasta.
– Mulţumesc, domnule Olivaw.
Bentley se aşez ă la mas ă şi, aruncând o privire nemulţumită
spre Jessie, rupse cu furculiţa o bucat ă din zimoviţelul
roz şi
sfărâmicios. „Ocupaţi în noaptea aceasta”? se întreb ă Baley.
Apoi, cu un şoc real, îşi aminti de cazul său. Îşi
reaminti de
crima din Oraşul Spaţial şi-şi dădu seama c ă de câteva ore bune
fusese atât de implicat în propriile sale probleme încât uitase de
realitatea teribil ă a asasinatului.
57