Asimov – Cavernele de Otel - CARTE BUNA

– Zimoviţelul este foarte bun, replic ă ea strângând din buze.
Te rog s ă mănânci ce ţi se pune în farfurie, făr ă alte comentarii!
Era evident c ă aveau zimoviţel.
Baley se aşez ă pe scaunul său. El însuşi
ar fi preferat altceva
decât zimoviţel, cu izul pătrunzător şi gustul ce persista mult
timp pe limb ă, dar Jessie îi explicase de mult cum stă teau
lucrurile.
– Pur şi simplu, nu se poate, Lije, spusese ea. Eu stau toată
ziua aici, la nivelurile astea şi nu-mi pot face duşmani, altfel viaţa
mi-ar fi insuportabil ă. Se ştie foarte bine c ă am fost asistentă
dietetician ă şi dac ă aş
lua săptă mânal cotlete sau pui, când la
nivelul ăsta nu ştiu dac ă mai exist ă cineva care s ă aib ă privilegiul
de a mânca în intimitate, nici chiar duminica, s-ar zice c ă am
influenţ ă sau prieteni în bucătării. S-ar duce vorba de colo-colo şi
n-aş putea nici măcar s ă mai scot capul pe uş
ă, ori s ă m ă duc
liniştit ă la Personal. Aşa
cum sunt, zimoviţelul şi protolegumele
sunt foarte bune. Reprezint ă o alimentaţie
echilibrat ă, făr ă risipă
şi, de fapt, conţin toate vitaminele, mineralele şi celelalte
elemente de care avem nevoie. Dac ă dorim pui, putem mânca
oricât vrem atunci când ne ducem la cantin ă, în zilele de marţi
cu
pui.
Baley cedase făr ă multe comentarii. Lucrurile stăteau aşa
cum le prezentase Jessie; prima problem ă de convieţuire
era
reducerea la maximum a fricţiunilor cu mulţimile care te
înconjurau din toate părţile. Bentley fusese ceva mai greu de
convins.
– Ce naiba, mam ă, exclam ă bă iatul, de ce nu pot folosi
tichetul tatei şi s ă cinez singur la cantin ă ? Prefer mâncarea de
acolo, decât aşa ceva.
– M ă surprinzi, Bentley, clătin ă Jessie nemulţumit
ă din cap.
Ce-ar zice oamenii dac ă te-ar vedea c ă mănânci singur, de parcă
propria ta familie n-ar fi de nasul tău, sau de parc ă te-ar fi dat
afar ă din apartament?
– Păi… la urma urmelor, nu-i treaba lor.
– Bentley, rosti Baley cu o und ă de iritare în voce, f ă cum îţi
spune mama!
Băiatul strânse din umeri, nefericit.
Pe neaşteptate, din cealalt ă parte a încă perii, se auzi glasul
lui R. Daneel:
– Am permisiunea familiei de a viziona aceste cărţi-film, în
timp ce mâncaţi?
56