Asimov – Cavernele de Otel - CARTE BUNA

în general, cu un sentiment mult mai plă cut de confort, Baley îl
găsi pe R. Daneel aşteptându-l
răbdător. – Nicio problem ă? întreb ă el dup ă ce se îndepărtaseră suficient de uş ă şi puteau vorbi.
– Niciuna, Elijah.
Jessie le deschise, surâzând nervos. Baley o sărut ă.
– Jessie, mormăi el, f ă cunoştinţ
ă cu noul meu partener,
Daneel Olivaw.
Femeia întinse mâna, iar R. Daneel i-o strânse scurt. Ea se
întoarse către Baley, apoi privi timid la R. Daneel.
– Nu vrei s ă iei loc, domnule Olivaw? spuse ea. Trebuie să
discut cu soţul meu câteva probleme de familie. Va dura cel mult
un minut. Sper c ă nu te superi.
Îl prinse pe Baley de mânec ă şi bărbatul o urm ă în camera
alăturat ă.
– N-ai păţit nimic? şopti ea grăbit ă. Mi-am făcut o mulţime
de
griji dup ă comunicat.
– Care comunicat?
– Acum vreo or ă a fost difuzat un comunicat despre răzmeriţa de la un magazin de pantofi. Au spus c ă a fost stopat ă de doi
detectivi civili. Ştiam c ă vii acas ă cu un partener şi c ă magazinul
este în subsecţiunea noastr ă, şi tocmai când te întorceai tu, şi mam
gândit c ă n-au spus totul, c ă de fapt ai fost…
– Te rog, Jessie! Dup ă cum vezi, n-am nicio zgârietur ă.
Femeia se stăpâni cu un efort vizibil. Rosti cu glas tremurat:
– Partenerul tău nu-i din divizia voastr ă, aşa-i?
– Nu, răspunse Baley nefericit. Este… complet străin. – Cum să-l tratez?
– Ca pe toţi ceilalţi. Este pur şi simplu partenerul meu, atât şi
nimic mai mult.
Vorbise pe un ton atât de neconvingă tor, încât Jessie miji
imediat ochii.
– Ce s-a-ntâmplat?
– Nimic. Haide înapoi în sufragerie, altfel va părea cam ciudat.
* * *
Baley se simţea acum oarecum nesigur în privinţa
apartamentului. Pân ă în clipa aceea nu avusese niciun fel de
griji, ba chiar fusese întotdeauna mândru de el. Se compunea din
trei camere spaţioase; sufrageria, de exemplu, avea nu mai puţin
de treizeci de metri pătraţi. În fiecare odaie exista un dulap mare
îngropat în perete, deasupra că ruia trecea una dintre principalele
53