Asimov – Cavernele de Otel - CARTE BUNA

Un spaţial aştepta în locul în care mai multe uşi duceau spre
cerul liber şi domurile Oraşului Spaţial. Era îmbră cat conform
modei pământene, cu pantaloni strânşi
pe talie, largi la glezne şi
cu vipuşti colorate. Purta o cămaş ă Textron obişnuit
ă , cu
fermoar, avea gulerul descheiat şi mânecile suflecate, dar era un
spaţial. Ceva anume din postura sa, ţinuta capului, trăsă turile
calme şi lipsite de emoţie ale chipului cu pomeţi înalţi, pă rul
arămiu tuns scurt, perfect aranjat, pieptănat peste cap şi fără cărare, îl deosebeau imediat de pământenii nativi.
Baley se apropie rigid şi rosti cu glas inexpresiv:
– Sunt detectiv Elijah Baley, Departamentul poliţie, Oraşul
New York, clasificare C-5.
Îşi arăt ă legitimaţia
şi continu ă:
– Am fost instruit s ă m ă prezint la poarta de acces în Oraşul
Spaţial pentru a m ă întâlni cu R. Daneel Olivaw. (Îşi
privi ceasul.)
Am ajuns mai devreme. Pot cere să-mi fie anunţat
ă sosirea?
Încerc ă un fior lăuntric. Dup ă o vreme, se obişnuise
cu
modelele terestre de roboţi, dar cele spaţiale aveau s ă fie
diferite. Nu văzuse niciunul deocamdat ă, îns ă pe Pă mânt erau la
ordinea zilei poveşti teribile, transmise în şoapt ă, despre roboţi
formidabili şi înspăimântători care acţionau
cu forţe supraumane
pe îndepărtatele şi scânteietoarele Lumi Exterioare. Făr ă s ă vrea,
încleşt ă dinţii.
Spaţialul îl ascult ă politicos şi răspunse: – Nu va fi necesar. Te aşteptam.
Baley ridic ă automat mâna, apoi o lăs ă s ă cad ă . Maxilarul
inferior îi căzu de asemenea, alungindu-i şi mai mult chipul. Nu
izbuti s ă pronunţe
niciun cuvânt. Gândurile îi încremeniser ă în
minte.
– Permite-mi s ă m ă prezint, urm ă spaţialul.
Sunt R. Daneel
Olivaw.
– Da? Greşesc cu ceva? Crezusem c ă prima iniţială…
– Perfect adevărat. Sunt un robot. Nu ai fost anunţat?
– Ba da…
(Baley îşi ridic ă palma transpirat ă spre păr şi îl netezi în mod
inutil. Dup ă aceea întinse mâna.)
– Îmi cer scuze, domnule Olivaw. Nu ştiu ce mi-am imaginat.
Bun ă ziua. Sunt Elijah Baley, partenerul dumitale.
– Perfect. (Palma robotului o strânse pe a sa cu o forţ ă ce
spori lent, atingând un maximum confortabil şi prietenos, apoi se
reduse treptat.) Par totuşi s ă detectez o anumit ă tulburare. Pot
32