Asimov – Cavernele de Otel - CARTE BUNA

locale şi expresuri. La periferie se aflau fabricile, uzinele
hidroponice, cuvele în care se cultivau enzime şi centralele
energetice. În toat ă aglomerarea aceea existau conducte de apă
şi canalizare, şcoli, închisori şi magazine, cabluri de înaltă
tensiune şi fascicule pentru comunicaţii.
Nu exista nici cea mai mic ă îndoial ă: Oraşul
reprezenta
apogeul triumfului omenirii asupra mediului ambiant. Oraşul – nu
zborul spaţial sau cele cincizeci de planete colonizate, care între
timp îşi proclamaser ă trufaş
independenţa.
Practic niciunul dintre locuitorii Pământului nu tră ia în
exteriorul Oraşelor. În exteriorul acestora se afla sălbă ticia, cerul
liber pe care puţini oameni îl puteau suporta cu calm. Desigur,
spaţiile deschise aveau utilitatea lor. Acolo se gă seau întinderile
de ap ă absolut necesar ă existenţei,
cărbunii şi lemnul ce
constituiau materii prime de baz ă pentru materialele plastice şi
enzimele care creşteau veşnic. (Rezervele de petrol secătuiseră de mult, îns ă speciile de enzime bogate în uleiuri reprezentau un
substituent adecvat.) Terenurile dintre Oraşe continuau s ă fie
exploatate în subteran, dar şi la suprafaţ ă, chiar într-o măsură mai extins ă decât bă nuia majoritatea oamenilor, pentru
cultivarea recoltelor şi creşterea animalelor. Activităţile
respective aveau o eficienţ ă redus ă, dar carnea de porc şi de
vit ă, ca şi cerealele îşi găseau întotdeauna desfacere pe piaţa
produselor de lux şi puteau fi, de asemenea, exportate.
Totuşi, puţini oameni erau necesari pentru a lucra în mine şi
ferme, pentru a exploata culturile sau a asigura distribuirea apei,
iar respectivii se limitau la supravegherea de la distanţ ă. Roboţii
munceau mai bine şi aveau mai puţine doleanţe.
Roboţii! Aceasta era cea mai mare ironie a sorţii. Creierul
pozitronic fusese inventat pe Pământ şi tot pe Pământ roboţii
fuseser ă utilizaţi
întâia dat ă în scopuri productive.
Nu pe Lumile Exterioare, deşi, bineînţeles, ele se
comportaser ă dintotdeauna ca şi cum roboţii ar fi fost produsele
culturii lor.
Nu se putea desigur nega faptul c ă , dintr-un punct de vedere,
apogeul economiei bazate pe roboţi se consemnase pe Lumile
Exterioare. Pe Pământ utilizarea roboţilor
fusese mereu limitată
la minerit şi agricultur ă . De abia în ultimul sfert de secol, sub
imboldurile spaţialilor, roboţii pătrunseser ă lent în Oraşe.
Oraşele erau perfecte. Toţi oamenii, mai puţin medievaliştii,
ştiau c ă nu exista un substituent al lor, cel puţin
nu unul de
30