Asimov – Cavernele de Otel - CARTE BUNA

miliarde, cvasi-inaniţia devine cât se poate de real ă . O
transformare radical ă trebuia s ă aib ă loc în societatea uman ă ,
mai ales dup ă ce se dovedise c ă Lumile Exterioare (care cu un
mileniu în urm ă fuseser ă simple colonii ale Pă mântului) tratau cu
foarte mult ă seriozitate restricţiile
impuse imigrării. Transformarea radical ă fusese formarea treptat ă a Oraşelor
pe parcursul unui mileniu terestru. Eficienţa implic ă enormitate,
aspect care fusese perceput, poate subconştient, chiar şi în
epoca medieval ă. Atelierele meşteşugăreşti
lăsaser ă loc uzinelor,
iar uzinele dispăruser ă în faţa
industriilor continentale.
O sut ă de mii de locuinţe
pentru o sut ă de mii de familii erau
complet ineficiente prin comparaţie cu o Secţiune care avea o
sut ă de mii de unităţi
de locuit; o colecţie de cărţi-film în fiecare
cas ă era complet ineficient ă prin comparaţie
cu centralizarea
filmelor în Secţiune, iar un aparat video pentru fiecare familie era
complet ineficient prin comparaţie cu videosistemele globale!
Ce s ă mai spui apoi despre nebunia absolut ă a nesfârşitei
duplicări a bucătăriilor şi băilor, comparativ cu cantinele şi să lile
de baie realmente eficiente care deveniser ă posibile graţie
societăţii Oraşelor.
Tot mai multe dintre satele, aşezările şi „oraşele” Pă mântului
dispăruser ă, fiind înghiţite
de Oraşe. Nici chiar ameninţă rile
timpurii ale războiului nuclear nu încetiniser ă tendinţa.
Prin
inventarea câmpului de forţ ă, respectiva tendinţ
ă devenise o
curs ă impetuoas ă.
Societatea Oraşului însemna distribuirea optim ă a hranei,
utilizarea extins ă a fermelor de enzime şi a culturilor
hidroponice. Oraşul New York se întindea pe o suprafaţ ă de peste
5.000 de kilometri pătraţi, iar la ultimul recensământ populaţia
lui depăşise binişor douăzeci de milioane de oameni. Pe Pă mânt
existau aproape opt sute de Oraşe care aveau o populaţie medie
de zece milioane de suflete.
Fiecare Oraş devenise o unitate semiautonom ă, independentă
din punct de vedere economic. Îşi putea ridica un acoperiş
deasupra, se putea înconjura de pereţi, se putea îngropa ca întrun
adăpost subteran. Devenise o cavern ă de oţel
şi beton,
gigantic ă şi autonom ă.
Se putea organiza perfect ştiinţific. În centru se gă sea
enormul complex al birourilor administrative. Secţiunile
rezidenţiale uriaşe, ordonate cu atenţie una faţ ă de cealalt ă şi
toate faţ ă de ansamblul general, se conectau reciproc prin benzi
29