Asimov – Cavernele de Otel - CARTE BUNA

făr ă s ă vrea cu piciorul în direcţia
decelerării şi acum geanta se
îndepărta rapid de proprietara ei.
Un colţ al gurii îi zvâcni uşor. Femeia ar fi putut s-o ajung ă din
urm ă, dac ă era îndeajuns de inteligent ă ca s ă se grăbeasc ă pe o
band ă care se deplasa mai lent, şi dac ă poşeta
nu era lovită
accidental şi de alte picioare. Baley îns ă n-avea s ă ştie niciodată
cum se încheiase episodul. Scena rămă sese deja cu aproape un
kilometru înapoia lui.
Exista o probabilitate însemnat ă ca femeia s ă nu reuşească
recuperarea poşetei. Se calculase c ă , în medie, la fiecare trei
minute un locuitor al Oraşului scă pa pe benzi un obiect pe care
nu-l mai putea ajunge. Departamentul Obiecte Găsite ră mânea
doar o utopie complex ă, înc ă una dintre complicaţiile
vieţii
moderne.
„Era mai simplu cândva”, gândi Baley. „Totul era mai simplu.
Din cauza asta au apărut medievaliştii.”
Medievalismul cunoştea diverse forme. Pentru Julius Enderby
cel lipsit de imaginaţie, însemna adoptarea arhaismelor.
Ochelari! Ferestre!
Pentru Baley, însemna studiul istoriei şi în mod special studiul
obiceiurilor şi comportărilor tradiţionale.
De exemplu, Oraşul! New York, în care trăia şi muncea el, era
mai întins decât oricare alt Oraş, excepţie fă când Los Angeles.
Mai populat decât oricare, în afar ă de Shanghai. Iar vârsta sa de
abia atingea trei sute de ani.
Desigur, în aceeaşi zon ă geografic ă existase ceva şi înainte –
o aşezare care purtase numele New York. Respectiva aglomerare
primitiv ă de populaţie
avusese vechimea de trei mii de ani, nu
doar de trei sute, îns ă nu fusese un Oraş.
În timpurile străvechi nu existaser ă Oraşe,
ci doar îngrămă diri
de locuinţe, mari şi mici, aflate direct sub cerul liber, care
semănau întrucâtva cu domurile spaţialilor,
deşi, evident,
fuseser ă mult diferite. Asemenea aglomeră ri (dintre care cea mai
mare de abia atinsese o populaţie de zece milioane, iar
majoritatea nu ajunsese niciodat ă la un milion) existaser ă cu
miile pe Pământ. Conform criteriilor moderne, ele fuseseră
complet ineficiente din punct de vedere economic.
Eficienţa îi fusese impus ă Pă mântului de explozia
demografic ă. Dou ă, trei, ba chiar şi cinci miliarde de oameni
puteau fi suportate de planet ă, prin reducerea progresiv ă a
standardului de trai, dar atunci când populaţia ajunge la opt
28