Asimov – Cavernele de Otel - CARTE BUNA

altcineva. Dac ă ar fi fost întrebat de ce venise atât de matinal,
cred c ă ar fi spus c ă venise să-l anunţe
pe Sarton despre
zvonurile privind un atac medievalist asupra Oraşului Spaţial,
rugându-l s ă ia mă suri discrete de evitare a unui conflict deschis
între spaţiali şi pământeni. Distrugerea robotului i-ar fi întă rit
spusele.
Dac ă ar fi fost întrebat despre intervalul cam lung scurs între
intrarea în Oraşul Spaţial şi sosirea la domul lui Sarton, comisarul
ar fi putut spune… ia s ă vedem… c ă văzuse pe cineva furişându
se pe străzi şi îndreptându-se spre ţinutul înconjură tor. Îl
urmă rise pentru o vreme pe necunoscut, dar nu-l identificase. În
felul acesta, spaţialii ar fi fost încurajaţi s ă urmeze o pist ă fals ă .
Cât despre R. Sammy, el n-ar fi fost băgat în seam ă de nimeni.
Un robot, printre atâţia de la fermele automatizate din exteriorul
Oraşului. Sunt aproape de adevăr, comisare?
– Eu nu l-am… se foi Enderby.
– Nu, aprob ă Baley, nu l-ai ucis pe Daneel. El se afl ă aici şi, de
când a venit în Oraş, ţi-a fost imposibil să-l priveşti
în ochi, ori să
i te adresezi pe nume. Priveşte-l acum, comisare!
Enderby nu putu s-o fac ă. Îşi
acoperi faţa cu palme
tremurătoare. Mâinile la fel de tremurătoare ale lui Baley aproape că
scăpar ă transmiţătorul.
Găsise! Imaginea era focalizat ă acum asupra intră rii principale în
domul lui Sarton. Uşa rămăsese deschis ă, glisând în locaşul
ei din
perete pe ghidajele din metal lucitor. Jos, în ele… Acolo! Acolo!
Sclipirea era inconfundabil ă.
– Iat ă ce s-a întâmplat, urm ă detectivul. Te aflai la dom, când
ţi-ai scăpat ochelarii. Probabil c ă erai agitat şi ştiu cum te
comporţi în asemenea ocazii. Îţi scoţi ochelarii de la ochi şi-i
ştergi. Aşa ai făcut şi atunci, dar mâinile îţi tremurau şi i-ai
scăpat – poate c ă ai şi călcat pe ei. Oricum, i-ai spart, şi în
aceeaşi clip ă uşa
s-a deschis şi a apărut o siluet ă care semă na cu
Daneel. Ai tras cu blasterul în ea, ai cules resturile ochelarilor şi
ai fugit. Spaţialii au descoperit cadavrul, nu tu, şi când ai revenit
acolo ai aflat c ă nu-l uciseseşi
pe Daneel, ci pe Sarton, care se
sculase mai devreme. Spre ghinionul lui, Sarton îl proiectase pe
Daneel dup ă chipul şi asemă narea sa, iar în momentul acela de
tensiune, lipsit de ochelari, nu i-ai putut deosebi… Iar dac ă vrei
dovada fizic ă,
iat-o acolo!
Imaginea domului lui Sarton tremur ă şi Baley aşez ă cu atenţie
220