Asimov – Cavernele de Otel - CARTE BUNA

devreme, aş fi avut şi soluţia. De fapt, n-am întreză rit calea de
ieşire decât acum vreo or ă, când, într-o doar ă, ţi-am spus că
manifestaseşi curiozitate despre lentilele de contact ale lui
Bentley. Asta a fost, comisare! Atunci mi-am dat seama că
miopia şi ochelarii tăi reprezentau cheia. Bănuiesc c ă cei de pe
Lumile Exterioare nu ştiu ce este miopia, altfel ar fi ajuns
aproape imediat la soluţia crimei. Comisare, când ţi-ai spart
ochelarii?
– Ce vrei s ă spui? se încrunt ă Enderby.
– Când m-ai chemat ca să-mi încredinţezi
cazul, mi-ai spus că
ţi-ai spart ochelarii în Oraşul Spaţial. Am bănuit c ă i-ai spart în
tulburarea şi agitaţia care te-au cuprins când ai auzit despre
crim ă, dar tu însuţi nu mi-ai mărturisit-o niciodat ă şi n-am avut
niciun motiv s ă fac presupunerea respectiv ă. Ba chiar, dac ă ai fi
intrat în Oraşul Spaţial cu gândul s ă comiţi
o crim ă , erai deja
suficient de agitat pentru ca să-ţi scapi ochelarii şi să -i spargi
înainte de comiterea crimei. Aşa este, nu? De fapt, ce s-antâmplat?
– Nu văd scopul întrebă rii, partenere Elijah, interveni R.
Daneel.
„Mai sunt partenerul Elijah pentru numai zece minute”, gândi
Baley. „Mai iute! Vorbeşte iute! Şi gândeşte iute!”
În timp ce vorbea, manevr ă imaginea filmat ă în domul lui
Sarton. O extinse cu stângă cie, cu degete nesigure în tensiunea
care-l copleşea. Treptat, prin transfocă ri sacadate, cadavrul se
apropie, crescând. Baley aproape c ă putea simţi
duhoarea că rnii
carbonizate. Capul, umerii şi partea de sus a unui braţ erau
legate de partea inferioar ă a trupului prin restul înnegrit al
coloanei vertebrale din care se desprindeau cioturile arse ale
coastelor.
Baley trase cu coada ochiului spre comisar. Enderby închisese
ochii şi se îngălbenise la faţ
ă. Detectivul simţea
de asemenea că
i se face rău, dar trebuia s ă priveasc ă . Utilizând comenzile
transmiţătorului, ocoli lent cadavrul, rotind imaginea şi
prezentând-o din diverse unghiuri. La un moment dat, unghia îi
lunec ă şi podeaua din imagine se înclin ă brusc şi se extinse până
ce ea şi leşul deopotriv ă devenir ă o ceaţ
ă care depăşea
puterea
de rezoluţie a transmiţă torului. Detectivul reduse transfocarea,
îndepărtând trupul.
Continua s ă vorbeasc ă. Trebuia s-o fac ă . Nu se putea opri
pân ă nu găsea lucrul pe care-l căuta. Iar dac ă nu-l găsea, toată
218