Asimov – Cavernele de Otel - CARTE BUNA

motive. În primul rând, am fost colegi de şcoal ă şi s-a gândit că
va putea conta pe faptul c ă nu m-aş
putea gândi niciodat ă c ă un
vechi prieten şi un superior respectat ar putea fi un criminal.
Altfel spus, a contat pe binecunoscuta mea loialitate. În al doilea
rând, ştia c ă Jessie făcea parte dintr-o organizaţie
clandestin ă şi
se aştepta s ă m ă poat ă îndepă rta de la conducerea anchetei sau
s ă m ă şantajeze pentru a-mi obţine tăcerea, dac ă m ă apropiam
prea mult de adevăr. De fapt, nu- şi fă cea prea multe griji în
direcţia respectiv ă. La început, s-a străduit din răsputeri să -mi
trezeasc ă neîncrederea faţ
ă de tine, Daneel, şi s ă se asigure că
noi doi aveam ţeluri opuse. Ştia de declasificarea tatălui meu şi
putea s ă bănuiasc ă felul în care voi reacţiona.
Vedeţi, este un
avantaj ca ucigaşul s ă conduc ă ancheta asupra propriei sale
crime.
Comisarul îşi regăsi glasul şi vorbi slab:
– Cum aş fi putut s ă ştiu despre Jessie? Se ră suci spre robot:
Tu! Dac ă transmiţi
asta spre Oraşul Spaţial, spune-le că -i o
minciun ă! O minciun ă!
Baley interveni, ridicând vocea pentru o clip ă şi apoi o coborî
într-un soi straniu de calm încordat:
– Este sigur c ă puteai s ă ştii despre Jessie. Eşti medievalist şi
faci parte din organizaţie. Ochelarii de mod ă veche! Ferestrele!
Este evident c ă temperamentul tău are aceast ă orientare. Există
îns ă dovezi şi mai clare. Cum a aflat Jessie c ă R. Daneel era
robot? La momentul respectiv, am fost extrem de derutat.
Desigur, acum ştim c ă a aflat prin organizaţia
medievalist ă din
care făcea parte, dar explicaţia
nu face decât s ă deplaseze
întrebarea cu un pas mai înapoi. De unde ştiau medievaliştii?
Comisare, tu însuţi ai ră spuns la întrebarea aceasta prin ipoteza
c ă Daneel a fost recunoscut ca robot în timpul incidentului din
magazinul de pantofi. Eu n-am crezut teoria asta. N-am putut s-o
cred. Când l-am văzut prima dat ă pe R. Daneel, l-am considerat
om şi n-am nicio problem ă cu vederea.
Ieri l-am rugat pe dr. Gerrigel s ă vin ă de la Washington.
Ulterior am decis c ă aveam nevoie de el din mai multe motive,
dar, în clipa când i-am telefonat, unicul meu scop fusese să
testez dac ă îşi
va seama c ă Daneel este robot, făr ă s ă fi ştiut
nimic de la mine.
Comisare, nu şi-a dat seama! I l-am prezentat pe Daneel, a
dat mâna cu el, am discutat toţi trei şi abia dup ă ce subiectul a
ajuns la roboţii umanoizi, a înţeles natura lui Daneel. Iar el era dr.
214