Asimov – Cavernele de Otel - CARTE BUNA

– Doar nu vrei s ă m ă faci mincinos? ridic ă glasul Enderby.
– Pur şi simplu mă-ntreb dac ă nu cumva Clousarr n-a zis de
fapt nimic. Mă-ntreb dac ă nu cumva ai inventat totul. Tu o
cunoşti pe Jessie de douăzeci de ani şi tu ştii c ă se numeşte
Jezebel.
– Ţi-ai pierdut minţile, omule!
– Chiar aşa? Unde ai fost azi dup ă prânz? Ai lipsit cel puţin
dou ă ore.
– M ă interoghezi?
– Voi răspunde tot eu în locul tă u. Ai fost în centrala
atomoelectric ă Williamsburg.
Comisarul sări de pe scaun. Fruntea îi sclipea, iar în colţurile
gurii se zăreau stropi albi de spum ă.
– Ce dracu’ vrei s ă spui?
– N-ai fost acolo?
– Baley, eşti suspendat din funcţie! Predă-mi legitimaţia.
– Nu înc ă. Ascultă-m ă pân ă la capăt. – Nici gând! Eşti vinovat. Eşti complet vinovat şi mă
scandalizeaz ă tentativa ta ieftin ă de a m ă face pe mine – pe
mine! – s ă par c ă aş
fi conspirat împotriva ta.
Îşi pierdu glasul pentru moment într-un chiţă it de indignare,
apoi reuşi s ă icneasc ă:
– De fapt, eşti arestat!
– Nu, rosti Baley apăsat, nu înc ă. Comisare, am în mân ă un
blaster. Este îndreptat spre tine şi este armat. Te rog, nu încerca
vreo prostie, deoarece sunt disperat şi vreau s ă termin ce am de
spus. Dup ă aceea, n-ai decât s ă acţionezi
dup ă cum îţi
place.
Cu ochii holbaţi, Enderby se zgâi la ţeava ameninţă toare din
mâna detectivului.
– Baley, se bâlbâi el, pentru asta capeţi două zeci de ani în cel
mai adânc nivel al închisorii Oraşului.
R. Daneel se mişc ă pe neaşteptate
şi mâna sa prinse
încheietura lui Baley. Vorbi încet:
– Nu pot permite aceasta, partenere Elijah. Nu trebuie să
pricinuieşti niciun rău comisarului.
Pentru prima dat ă de când R. Daneel intrase în Oraş,
comisarul i se adres ă direct:
– Tu, ţine-l! Legea 1!
– Nu intenţionez să-i fac niciun ră u, Daneel, spuse repede
Baley, dacă-l vei împiedica s ă m ă aresteze. Ai spus c ă m ă vei
ajuta s ă rezolv cazul. Mai am patruzeci şi cinci de minute.
212