Asimov – Cavernele de Otel - CARTE BUNA

elaţiilor interstelare…
– BIT-ul nici nu vrea s ă se ating ă de caz. Este o castan ă prea
fierbinte şi e-n mâna noastr ă. (Ridic ă fruntea şi-şi privi
pătrunzător subordonatul.) Lije, trebuie să-ţi spun c ă auspiciile
sunt cu totul nefavorabile. Ne paşte pe toţi posibilitatea de a
rămâne făr ă slujb ă.
– Vrei s ă zici c ă ne pot înlocui pe toţi?
Prostii! Nu există
oameni instruiţi pentru meseria asta.
– Exist ă îns ă R-ii, îi atrase atenţia
comisarul.
– Poftim?!
– R. Sammy nu-i decât un început, un simplu furier. Alţii pot
efectua operaţiuni de patrulare în expresuri. La naiba, îi cunosc
pe spaţiali mai bine decât tine şi ştiu ce au realizat. Exist ă R-i
care pot face treburile tale şi ale mele. Putem fi declasificaţi. Să
nu crezi altceva! Iar la vârsta noastr ă, s ă ajungem la biroul de
plasare a forţelor de muncă… – Am înţeles, mormăi Baley posac.
Comisarul păru stânjenit.
– Scuză-m ă,
Lije.
Baley încuviinţ ă din cap şi se strădui s ă nu se gândeasc ă la
tatăl lui. Bineînţeles,
Enderby ştia povestea.
– Când a apărut afacerea asta cu înlocuirile? întreb ă Baley.
– Lije, nu fi naiv! A existat mereu, începând de acum două zeci
şi cinci de ani, de când au sosit spaţialii. O ştii prea bine. Atât
doar c ă acum începe s ă se amplifice. Dac ă o dăm în bar ă cu
cazul ăsta, am făcut un pas mare că tre momentul din care ne
putem aştepta s ă primim carneţelele
de pensionari. Pe de altă
parte, dacă-l soluţionă
m cu brio, putem împinge momentul acela
hăt departe, în viitor. Şi ar fi un lucru important, mai ales pentru
tine.
– Pentru mine? repet ă Baley.
– Tu vei conduce ancheta pe teren, Lije.
– Nu am clasificarea necesar ă,
comisare. Nu sunt decât C-5.
– Îţi doreşti s ă ajungi C-6, nu?
Îşi dorea oare? Baley ştia care erau privilegiile asociate
clasifică rii C-6. Un loc rezervat în expres la orele de vârf, nu doar
între 10 şi 16. O poziţie mai avansat ă pe lista opţiunilor
din
cantinele Secţiunii. Poate chiar posibilitatea unui apartament mai
bun şi raţie de bilete la nivelurile cu Solarii pentru Jessie.
– Îmi doresc, încuviinţ ă el, sigur c ă da. De ce nu mi-aş
dori?
Dar cu ce m ă aleg dac ă nu dau de capăt cazului?
21