Asimov – Cavernele de Otel - CARTE BUNA

parc ă ar fi acceptat faptul.
– Spaţialii pot ancheta cazul, zise Baley.
– Stai o clip ă, Lije, insist ă comisarul. Nu m ă zori. Încerc să
discutăm ca între prieteni. Vreau să-mi cunoşti
poziţia. Am fost
acolo când s-a descoperit crima. Aveam programat ă o întâlnire
cu el… cu Roj Nemennuh Sarton.
– Victima?
– Victima, gemu comisarul. Înc ă cinci minute şi aş fi
descoperit eu însumi cadavrul. Ce şoc ar fi fost! Şi aşa a fost
brutal, foarte brutal. M ă aşteptau
şi mi-au spus… apoi a început
un coşmar de trei zile. Asta pe lâng ă faptul c ă vedeam totul ca
prin ceaţ ă şi n-am avut timp să-mi înlocuiesc ochelarii. Cel puţin
lucrul acesta nu se va mai repeta. Mi-am comandat trei perechi
de rezerv ă.
Baley îşi imagin ă episodul aşa
cum şi-l închipuia el. Putea ză ri
siluetele înalte ale spaţialilor blonzi apropiindu-se de comisar cu
vestea asasinatului şi comunicând-o în modul lor direct şi
impasibil. Julius îşi scosese pesemne ochelarii pentru a-i lustrui.
Inevitabil, sub impactul aflării crimei, îi scă pase, apoi privise
cioburile cu un tremur al buzelor sale plinuţe şi moi. Baley era
aproape sigur c ă , vreme de vreo cinci minute, comisarul fusese
mai tulburat de cele întâmplate cu ochelarii săi, decât de crim ă.
– Este o situaţie teribil ă, continu ă Enderby. Dup ă cum ai spus
şi tu, spaţialii au drepturi extrateritoriale. Ei pot insista asupra
propriei lor anchete, trimiţând orice raport doresc la guvernele
de pe planetele de origine. Lumile Exterioare s-ar putea folosi de
ocazie ca s ă solicite despăgubiri. Ştii bine cum ar suna aşa ceva
pentru populaţie…
– Acceptul de a se conforma ar echivala cu o sinucidere
pentru Casa Alb ă.
– Iar refuzul ar însemna alt tip de sinucidere.
– Nu-i nevoie să-mi descrii totul, se strâmb ă Baley.
Fusese copil atunci când crucişătoarele spaţiale
scânteietoare
desantaser ă pentru ultima dat ă trupe în Washington, New York şi
Moscova, ca s ă preia ceea ce pretindeau c ă le-ar aparţine.
– Atunci îţi dai seama. Vom avea necazuri, indiferent dacă
plătim sau nu despăgubirile. Singura salvare este să -l
descoperim noi pe asasin şi să-l predăm spaţialilor.
Depinde
numai de noi.
– De ce nu lăsăm cazul în seama BIT-ului? Chiar dac ă din
punct de vedere legal este jurisdicţia noastr ă, se ridic ă problema
20