Asimov – Cavernele de Otel - CARTE BUNA

– Ne vor chestiona pe Jessie şi pe mine. Asta-i sigur. Lasă-mă s ă răspund la întrebări în felul meu. Înţelegi?
– Desigur, înţeleg ce spui. Cu toate acestea, dac ă mi se pune
o întrebare direct ă, cum este posibil s ă ră spund altceva decât
adevărul? – Dacă ţi se pune o întrebare direct ă – asta-i alt ă problem ă . Eu
te rog doar s ă nu oferi informaţii,
dac ă nu ţi se cer. Poţi s ă faci
asta, nu?
– Cred c ă da, Elijah, cu condiţia
de a nu pricinui vreun ră u
unei fiinţe umane prin faptul c ă păstrez tăcerea. – Dac ă n-o vei face, surâse strâmb Baley, o să-mi pricinuieşti
mie rău, te pot asigura în privinţa
asta.
– Nu îţi înţeleg prea bine punctul de vedere, partenere Elijah.
Este imposibil s ă fii preocupat de cazul lui R. Sammy.
– Crezi c ă nu? Totul se învârte în jurul motivului, nu-i aşa?
Tu
însuţi ai întrebat care ar putea fi motivul. Comisarul a întrebat
acelaşi lucru. Întreb şi eu: de ce ar fi dorit cineva să-l ucid ă pe R.
Sammy? Atenţie, nu-i o simpl ă întrebare legat ă de cine ar dori
să-i distrug ă pe roboţi
în general. Practic orice pă mântean ar
vrea s ă fac ă asta. Întrebarea este cine ar dori să-l ucid ă tocmai
pe R. Sammy. Vincent Barrett poate fi un suspect, dar comisarul
a spus c ă el n-ar fi putut obţine
un pulverizator alfa, şi are
dreptate. Trebuie s ă căutăm altundeva şi, întâmplător, o altă
persoan ă are un motiv. Este vizibil. Este evident. Practic, e
bătător la ochi!
– Cine este persoana aceea, Elijah?
– Eu sunt, Daneel, răspunse încetişor
Baley.
Faţa inexpresiv ă a lui R. Daneel nu se modific ă sub şocul
declaraţiei. Robotul se mulţumi s ă clatine din cap.
– Nu eşti de acord, urm ă Baley. Soţia
mea a venit azi la birou.
Poliţia ştie deja lucrul ă sta, ba chiar comisarul este curios de ce
m-a căutat. Dac ă nu i-aş
fi prieten, n-ar fi încheiat aşa repede cu
întrebările. Acum vor afla motivul. Asta-i sigur. Ea a fă cut parte
dintr-o conspiraţie, prosteasc ă şi inofensiv ă , de acord, dar care
rămâne conspiraţie.
Iar un poliţist nu-şi poate permite ca soţia lui
s ă fie amestecat ă în asemenea afaceri. Ar fi în interesul meu
evident s ă m ă asigur de muşamalizare.
– Ei bine, cine ştia despre asta? Noi doi, desigur, Jessie… şi R.
Sammy. El a văzut-o în stare de panic ă. Când i-a spus c ă am dat
ordin s ă nu fim deranjaţi,
Jessie trebuie să-şi fi pierdut controlul.
Ai văzut în ce hal era când a intrat.
196