Asimov – Cavernele de Otel - CARTE BUNA

însuţi nu l-ai văzut? – Nu, dar i-am auzit glasul, cam la vreo or ă dup ă aceea.
– Eşti sigur c-a fost el?
– Absolut.
– Asta ar însemna în jurul orei 14:30?
– Sau ceva mai devreme.
Comisarul îşi muşc ă gânditor buza inferioar ă plinuţ
ă.
– Ei bine, în felul ăsta
am stabilit un lucru.
– Într-adevăr? – Mda. Azi a fost pe-aici băiatul acela, Vincent Barrett. Ştiai?
– Da, îns ă, comisare, el n-ar fi făcut aşa
ceva.
Enderby ridic ă ochii spre chipul lui Baley.
– De ce nu? R. Sammy i-a luat slujba şi pot înţelege c ă se
simte teribil de nedreptăţit. Ar vrea s ă se ră zbune într-un fel – tu
n-ai vrea, dac ă ai fi în locul lui? –, îns ă a părăsit clă direa la ora
14:00, iar tu l-ai auzit pe R. Sammy la 14:30. Desigur, se poate
să -i fi dat pulverizatorul lui R. Sammy înainte de a pleca, cu
instrucţiunea de a-l utiliza peste o or ă , dar se pune întrebarea de
unde ar fi făcut el rost de un pulverizator alfa? Nici nu merit ă să
te gândeşti la asta. S ă revenim la R. Sammy… Când aţi
vorbit la
14:30, ce a spus?
Baley şovăi un moment perceptibil, apoi răspunse precaut:
– Nu mai ţin minte. La scurt timp dup ă aceea, am pără sit
cabinetul.
– Unde aţi fost?
– În oraşul enzimelor. Apropo, vreau s ă discută m despre
chestia asta.
– Mai târziu, mai târziu… (Comisarul îşi frec ă bă rbia.) Am
observat c ă Jessie a fost pe-aici. Am verificat lista tuturor
vizitatorilor de azi şi i-am zărit numele.
– Da, a fost, încuviinţ ă Baley sec.
– De ce?
– Probleme de familie.
– Va trebui s ă fie chestionată… ca pur ă formalitate.
– Cunosc rutina poliţiei, comisare. Vreau îns ă s ă te întreb: ce
se aude cu pulverizatorul alfa? I s-a dat de urm ă?
– Ah, da. Provenea dintr-o central ă atomoelectric ă.
– Cum s-a justificat pierderea lui?
– Nu s-a justificat – cei de acolo habar n-au cum a dispă rut.
Oricum, Lije, cu excepţia declaraţiilor de rutin ă , asta n-are nicio
legătur ă cu tine. Tu vezi- ţi de cazul tău. Te preocup ă doar
194