Asimov – Cavernele de Otel - CARTE BUNA

lasterul în el.
Ţinuta detectivului deveni rigid ă. Făr ă s ă întoarc ă ochii,
întreb ă:
– La ce te referi?
– M ă refer la crim ă, răspunse încetişor
Enderby. Eşti detectiv
şi ştii ce-nseamn ă o crim ă.
Baley se răsuci brusc:
– Dar este vorba despre un spaţial! Acum trei zile?
– Da.
– Cine-i criminalul? Cum a procedat?
– Spaţialii spun c ă a fost un pământean. – Nu se poate!
– De ce nu? Ţie nu-ţi plac spaţialii. Mie nu-mi plac. Că rui
pământean îi plac? Cuiva nu i-au plăcut ceva mai mult, asta-i tot.
– Da, dar…
– Ai uitat incendiul de la uzinele Los Angeles? Distrugerea Rilor
în Berlin? Răscoalele din Shanghai?
– Aşa-i.
– Totul indic ă o escaladare a nemulţumirii.
Poate fi vorba chiar
despre un fel de organizaţie.
– Comisare, făcu Baley, nu-nţeleg
ceva. M ă testezi în vreun
scop anume?
– Poftim? îl privi realmente derutat Enderby.
Baley îl examin ă atent.
– Acum trei zile un spaţial a fost ucis, iar spaţialii cred că
asasinul este un pământean. Pân ă acum – bă tu el cu vârful
degetului în birou – nu s-a întâmplat nimic. Aşa-i? Comisare, e de
necrezut! Sfinte Iosafat, aşa ceva ar fi ras Oraşul New York de pe
faţa planetei, dac ă s-ar fi întâmplat într-adevăr. – Nu-i chiar aşa simplu, clătin ă celă lalt din cap. Lije, de trei
zile sunt pe drumuri. Am discutat cu primarul. Am fost în Oraşul
Spaţial. Am fost în Washington şi am stat de vorb ă cu cei de la
Biroul de Investigaţii Terestre.
– Da? Ei ce spun?
– Că-i cazul nostru. S-a petrecut în interiorul Oraşului
Spaţial,
care se afl ă în jurisdicţia
Oraşului New York.
– Dar cu drepturi extrateritoriale.
– Ştiu. Ajung şi acolo.
Ochii comisarului se îndepărtar ă stingheriţi
de privirea
împietrit ă a lui Baley. Părea s ă se comporte ca şi cum, brusc, ar fi
fost retrogradat ca inferior al detectivului, iar acesta reacţiona de
19