Asimov – Cavernele de Otel - CARTE BUNA

16. Întrebări privind un motiv
Baley strecur ă blasterul înapoi în toc, dar ră mase cu mâna,
discret, pe patul armei.
– Ia-o înainte, Clousarr, spuse el, spre Ieşirea B, strada 17.
– N-am mâncat, anunţ ă zimologul.
– Ghinionul tău, mormăi Baley gră bit. Cina ta este pe podea,
acolo unde ai răsturnat-o. – Am dreptul s ă mănânc. – Fie vei mânca în celul ă, fie vei sări peste o mas ă. N-o să
mori din asta. Dă-i drumul!
Toţi trei rămaser ă tăcuţi pe când se strecurau prin labirintul
din „New York Enzime”; Clousarr mergea rigid în faţ ă , urmat de
detectiv, iar R. Daneel venea în ariergard ă.
Abia dup ă ce Baley şi R. Daneel semnaser ă de ieşire
la biroul
recepţionerei, dup ă ce zimologul completase un formular de
învoire şi solicitase trimiterea cuiva în incinta balanţelor pentru a
face curăţenie, dup ă ce ieşiser
ă din clădire şi ajunseser ă lângă
maşina de poliţie, Clousarr spuse:
– Doar o clip ă.
Se opri, se întoarse spre R. Daneel şi, înainte ca Baley să
poat ă schiţa
vreun gest pentru a-l opri, înaint ă şi lovi cu toată
forţa în obrazul robotului.
– Ce dracu’! răcni Baley, smucindu-l violent pe zimolog.
Clousarr nu-i opuse nicio rezistenţ ă,
ci rânji larg.
– Nu s-a-ntâmplat nimic. Vin cu voi făr ă nicio împotrivire, dar
am vrut s ă m ă conving singur.
R. Daneel se ferise de lovitur ă , dar n-o putuse evita complet.
Privi acum spre Clousarr; obrazul nu i se înroşise şi nu se ză rea
nici urm ă a impactului.
– Acţiunea ta a fost periculoas ă, Francis, spuse el. Dac ă nu m-
aş fi retras, ţi-ai fi rănit cu siguranţ
ă mâna. Şi aşa, regret dac ă ţiam
pricinuit durere.
Clousarr râse.
– Urc ă, Clousarr, rosti Baley. Şi tu, Daneel. Treci pe locul din
spate, lâng ă el, şi asigură-te c ă nu se clinteşte.
Nu-mi pas ă dacă
asta înseamn ă să-i rupi mâna. A fost un ordin!
– Ce facem cu Legea 1? întreb ă Clousarr batjocoritor.
– Cred c ă Daneel este îndeajuns de puternic şi rapid pentru a
187