Asimov – Cavernele de Otel - CARTE BUNA

nimeni.
– Dar cu o sear ă în urm ă?
– La fel.
– N-ai niciun alibi pentru niciuna dintre seri?
– Dac ă aş
fi săvârşit vreun delict, domnule poliţist, aş fi avut
grij ă să-mi fabric un alibi. Pentru ce s ă fi avut nevoie de unul?
Baley nu-i răspunse, ci- şi consult ă carneţelul.
– Ai compărut o dat ă în faţa
instanţei. Incitare la revolt ă.
– Aşa este. Un R m-a împins, trecând pe lâng ă mine, şi l-am
răsturnat. Asta-nseamn ă „incitare la revolt ă”?
– Tribunalul aşa a apreciat. Ai fost condamnat şi amendat.
– Şi cu asta, gata, nu? Sau vreţi s ă m-amendaţi
din nou?
– Alaltăsear ă , la un magazin de pantofi din Bronx a fost cât pe
aici s ă se declanşeze
o răzmeriţ ă. Ai fost văzut acolo.
– De către cine?
– La ora respectiv ă, urm ă Baley, aici ar fi trebuit s ă fii la cin ă .
Alaltăsear ă ai cinat?
Clousarr ezit ă, apoi clătin ă din cap.
– Am avut probleme cu stomacul. Enzimele ne mai afectează
uneori, chiar şi pe noi, veteranii.
– Asear ă a fost cât pe aici s ă se declanşeze
o răzmeriţ ă în
Williamsburg şi ai fost zărit şi acolo.
– De către cine?
– Negi c ă ai fost prezent în ambele ocazii?
– Deocamdat ă nu am ce s ă neg. Unde anume, cu exactitate,
s-au produs aceste incidente şi cine afirm ă c ă m-ar fi văzut? Baley îl fix ă cu privirea pe zimolog.
– Cred c ă ştii foarte bine despre ce vorbesc. Cred c ă eşti
un
personaj important dintr-o organizaţie medievalist ă clandestin ă.
– Domnule poliţist, nu v ă pot opri s ă credeţi
orice doriţi, dar
ipotezele nu sunt dovezi. Poate ştiţi asta, rânji Clousarr.
– Poate c ă voi obţine
chiar acum adevărul de la tine, replică
inexpresiv detectivul.
Se apropie de uş ă, o deschise şi se adres ă lui R. Daneel care
aştepta nepăsător afar ă:
– A sosit cina lui Clousarr?
– Vine chiar acum, Elijah.
– Te rog s-o aduci înăuntru. Peste câteva clipe, R. Daneel intr ă, purtând o tav ă metalică
compartimentat ă.
– Pune-o în faţa domnului Clousarr, Daneel, zise Baley.
181